Conform unui studiu al Jurnalului Britanic de Dermatologie, dintre pacienţii diagnosticaţi cu urticarie spontană cronică, la nivel european, 86% au prezentat tulburări emoţionale, precum anxietate sau depresie, 84% au simţit impactul negativ asupra vieţii sociale şi 71% au întâmpinat dificultăţi în viaţa de familie din cauza izolării sociale autoimpuse, a stării de tristeţe continuă, a lipsei de energie, dar şi de somn.
„Urticaria spontană cronică este o formă severă a urticariei care se manifestă prin apariţia spontană a papulelor roşii şi umflate, a mâncărimii şi, uneori, prin umflături în straturile profunde ale pielii – angioedem. Spre deosebire de urticaria acută, unde simptomele se diminuează pe măsură ce sunt tratate, în cazul urticariei cronice, acestea pot fi permanente sau pot reapărea şi persista timp îndelungat”, a declarat prof. dr. Călin Giurcăneanu, Preşedinte Societatea Română de Dermatologie (SRD).
„Din cauza simptomelor severe ale afecţiunii, calitatea vieţii pacienţilor este drastic redusă: cercetările la nivel european au arătat că indicatorii de sănătate ai pacienţilor cu urticarie spontană cronică sunt la acelaşi nivel cu ai celor care suferă de boli cardiovasculare”, a adăugat dr. Alin Nicolescu, Secretar General Societatea Română de Dermatologie (SRD).
Urticaria poate afecta pacienţii indiferent de vârstă sau de sex, dar s-a constatat că cel mai des sunt diagnosticate persoanele cu vârste între 20-40 de ani, în cea mai mare parte femei, deoarece acestea au un risc de două ori mai crescut de îmbolnăvire decât bărbaţii.
„Urticaria spontană cronică afectează pacienţii pe fiecare palier al vieţii: activităţile zilnice, starea de spirit, viaţa socială, activităţile din timpul liber, încrederea în sine. Un pacient cu urticarie spontană cronică se izolează de cele mai multe ori pe durata episodelor, îi este ruşine să iasă din casă, se luptă singur cu durerea şi suferinţa asociate bolii, iar în perioadele în care viaţa îşi reintră în normal, trăieşte cu teama că oricând boala poate reveni. Aceşti pacienţi au nevoie de acces la tratamentul care îi ajută să ţină boala sub control”, a menţionat Rozalina Lăpădatu, Preşedinte Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA).
În ceea ce priveşte tratamentul, la nivel european, raportul GA2LEN 2014 – Global Allergy and Asthma European Network a relevat faptul că 78% dintre pacienţii diagnosticaţi cu această formă cronică a urticariei iau tratament fără prescripţie medicală şi dintre aceştia 33% îl iau regulat. Acest fapt se reflectă în creşterea costurilor indirecte sociale care provin din tratamente administrate greşit sau insuficient, care nu ajută pacientul în lupta cu boala şi contribuie la deteriorarea stării de spirit a acestuia.
Un studiu de impact economic al urticariei efectuat în SUA a demonstrat că deşi prevalenţa urticariei spontane cronice este scăzută – 0,04% – costurile tratamentelelor sunt uriaşe, ajungând la 244 milioane dolari/an şi împovărând astfel sistemul de sănătate.
„1% din populaţia globului se luptă cu simptomele şi consecinţele negative ale urticariei spontane cronice, iar dificultatea este că aceste simptome pot persista şi până la 6 săptămâni. Tocmai de aceea este esenţial ca pacienţii să primească tratamentul corespunzător şi să îl urmeze conform indicaţiilor medicului. Din păcate, în România, în acest moment, tratamentul care poate ameliora simptomele urticariei cronice şi îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor nu este disponibil în regim compensat. Iar acest lucru este resimţit nu doar la nivelul pacientului, ci şi la nivel macroeconomic, întrucât costurile de tratament cresc, atât cele directe legate de terapia medicamentoasă prescrisă, dar şi cele indirecte cauzate de tulburările emoţionale, performanţa scăzută, absenteismul la locul de muncă”, a concluzionat prof. dr. Diana Deleanu, Preşedinte Societatea Română de Alergologie şi Imunologie Clinică (SRAIC).
Alergiile pot deveni cea mai frecventă cauză a afecţiunilor cronice în Uniunea Europeană, având în vedere că în acest moment, între 44 şi 76 milioane persoane suferă de afecţiuni alergice şi ale căilor aeriene. Aproximativ 90% dintre pacienţi sunt insuficient tratataţi sau chiar netrataţi, ceea ce are un impact socio-economic major din cauza absenteismului şi a reducerii productivităţii muncii cauzate de afecţiunile alergice.