Încă de la începutul pandemiei de coronavirus a fost evident că anumite persoane sunt responsabile de o răspândire mai mare a virusului decât alte persoane infectate la rândul lor. Experţii spun că aceştia se numesc „super-răspânditori”, iar ei au pur şi simplu „de 10 sau 100 de ori mai mult virus în picăturile lor de salivă decât alte persoane”.
În ianuarie, înainte să fie declarată oficial pandemie – când se credea că aproximativ 500 de persoane sunt infectate şi mai puţin de 20 de persoane muriseră – un pacient din Wuhan, China, a răspândit boala la 14 angajaţi din domeniul sănătăţii. Apoi, în martie, un singur membru al unui cor din statul Washington ar fi infectat alte 52 în timpul unei sesiuni de practică două ore. Iar la începutul lunii mai, după ce Coreea de Sud a început să relaxeze restricţiile de distanţare socială, zeci de noi infecţii au apărut în jurul Seulului, iar grupul a fost legat de un bărbat de 29 de ani care a fost confirmat pozitiv după ce a vizitat cinci cluburi de noapte şi baruri într-o singură noapte.
„Nu-şi doreşte nimeni să fie etichetat astfel”, a declarat dr. Jared Baeten, un profesor de sănătate publică şi epidemiologie. „Dar cred că îi ajută pe oameni să se gândească la modul în care un virus ca acesta îşi poate croi drum rapid prin comunităţi.”, potrivit CNN Health.
S-ar putea ca un aşa-numit super-răspânditor să fie persoana potrivită în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
„Unele persoane sunt fie deosebit de infecţioase sau timpul sau numărul de personae cu care petrec timpul este de ajuns pentru ca aceştia să contribuie mai mult decât media la răspândirea virusului” a spus Baeten.
Specialiştii în boli infecţioase şi epidemiologii au un număr pentru a descrie cât de infecţioasă este o boală. Se numeşte numărul de reproducere sau R- naught, scris R0. Este practic o măsurare a numărului mediu de persoane pe care o persoană infectată le infectează.
„Cât de infecţioasă este o boală, o notăm prin acest factor R-naught. Factorul R-naught este undeva între 2 şi 3 pentru coronavirus. Pentru rujeolă este mult mai mare – este între 16 şi 32”, explică dr. Rob Murphy, profesor de boli infecţioase şi inginerie biomedicală, şi director executiv al Institutului pentru Sănătate Globală, la Northwestern University Feinberg School of Medicine.
Numărul de reproducere al unei boli se poate schimba pe măsură ce trece timpul, acesta poate, de asemenea, să difere în funcţie de loc. Scopul este de a obţine un număr cât mai scăzut posibil.
„Tot ce trebuie să facem pentru a scăpa de o epidemie este să avem factorul R-naught mai mic de unu. Atunci când factorul este mai mic de unu, fiecare persoană dă la mai puţin de o altă persoană, iar epidemia se stinge”, a spus Murphy.
Experţii cred că majoritatea persoanelor infectate cu virusul sunt aşa-numitele „fundături”,” infectând, în medie, mai puţin de unul, şi o mică parte din persoanele infectate cu coronavirusul infectează mult mai multe persoane decât media.
Unul dintre motivele pentru care cineva ar putea infecta mai mulţi oameni decât alţii are legătură cu organismul său individual.
„Toată lumea este diferită, organismul uman gestionează infecţia diferit”, a spus Murphy. „Aşadar, anumite persoane au ceea ce noi numim o încărcătură virală ridicată – aceasta este doar cantitatea de virus pe picătură de salivă. Unii oameni au de 10 sau 100 de ori mai mult virus în picăturile lor de salivă decât alte persoane”.
Baeten e de acord. „Sunt lucruri pe care nu le înţelegem pe deplin despre acest virus, dar de obicei cu infecţiile virale, există o serie de încărcături virale şi unii oameni – fie din cauza modului în care virusul interacţionează cu sistemul lor imunitar, fie din cauza geneticii lor – au o încărcătură virală mai mare decât alţii. Şi o încărcătură virală mai mare înseamnă, probabil, că acestea sunt mai infecţioase pentru oamenii care vin în jurul”.