Afecţiunea care nu se vede nici măcar la radiografie

Ligamentul este principalul stabilizator al genunchiului în mişcările de deplasare şi răsucire. Ruptura acestuia determină o instabilitate a piciorului pentru mişcările de tip săritură, alergat cu schimbări de direcţie etc.

Ruptura de ligament încrucişat este leziunea ligamentară care apare frecvent la persoanele care practică sport, indiferent dacă este de performanţă sau nu. Noile tehnici de operaţie pot scurta acum perioada de recuperare, scrie Gândul.info.

„Gândiţi-vă la o maşină care are un joc la o bucşă. În timp, dacă un se schimbă, apare o uzură. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ruptura acestui ligament. În prima fază, datorită mişcărilor articulare, pot apărea leziuni de menisc şi de cartilaj. Mai târziu, dacă nu se ia nicio măsură, apare o artroză precoce a articulaţiei”, spune medicul chirurg ortoped Dragoş Popescu.

Odată rupt, ligamentul încrucişat anterior nu se cicatrizează, iar atunci trebuie reconstruit, refăcut. Acest proces este esenţial pentru a putea avea o viaţă activă.  Pot evita operaţia de reconstrucţie persoanele mai în vârstă şi sedentare.

„Diagnosticul este în primul rând clinic, pentru că  există câteva manevre de explorare a genunchiului, iar acestea ne indică cu exactitate dacă ligamentul este rupt. Un ortoped cu experienţă, după un examen clinic şi cunoscând mecanismul de producere a leziunii, poate pune un diagnostic în majoritatea cazurilor. Evident trebuie confirmat cu un RMN, iar în acest mod putem afla şi dacă există leziuni adiţionale ale meniscului sau cartilajului, care, de obicei, se asociază. O radiografie simplă nu ne aduce niciun fel de informaţie despre această leziune’’, precizează medicul chirurg ortoped Dragoş Popescu.

Operaţia de reconstrucţie a ligamentului încrucişat – ligamentoplastia – se face artroscopic, cu incizii mici.

În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă tehnică, care susţine ideea de a reface acest ligament în poziţia şi cu caracteristicile celui rupt iniţial. Practic, se înlocuieşte ligamentul rupt cu unul nou, reconstruit dintr-o grefă, cele mai frecvente fiind tendoanele ischio-gambiere, tendonul rotulian sau cvadricipital. Practic, la 24 de ore după reconstrucţie, sub supraveghere medicală, se începe recuperarea.

„Există un timp de 2-3 luni până când grefa, pe care am introdus-o în articulaţie, se integrează, se produce aşa numita “ligamentizare”. În această perioadă, genunchiul trebuie protejat de mişcări bruşte şi impact, dar, în acelaşi timp, trebuie recuperată mobilitatea, forţa musculară şi echilibrul”, afirmă medicul Popescu.

Sportivii sunt o populaţie de risc, pentru că solicită articulaţiile genunchiului, dar şi pentru că trec peste etapa recuperării.

Sportivii tineri au răbdare, aşa că tind să mimizeze importanţa unei bune recuperări, aceasta fiind la fel de importantă pentru revenirea lor la joc ca şi operaţia în sine. Dacă un sportiv revine la sportul de performanţă, dar un este bine recuperat, consecinţele pot fi dezastroase. Dacă musculatura nu s-a refăcut, probabilitatea de a avea o nouă ruptură de ligament este şi mai mare.

„Sportivii care au această patologie trebuie să se adreseze unui ortoped. În funcţie de nivelul de activitate, de vârstă, de patologie, medicul specialist este cel care indică sau un anumit tip de chirurgie”, adaugă medicul Dragoş Popescu.