Femeile care primesc ajutor din partea partenerului sunt mult mai predispuse să continue alăptarea pentru o perioadă mai lungă de timp. Implicarea tatălui în procesul de alăptare este o modalitate excelentă pentru conexiunea între tată şi nou născut, cu beneficii semnificative pentru bebeluş. 76% dintre mame sunt de părere că este nevoie de mai multă informaţie despre modul în care partenerii îşi pot împărţi sarcinile pe parcursul procesului de alăptare.
Acestea sunt concluziile unui nou studiu realizat de Philips arată importanţa implicării partenerului în procesul de alăptare. Cu toate că alăptarea este în mod natural sarcina mamei, femeile care alăptează au nevoie de sprijin din partea celor care o înconjoară. Iar de cele mai multe ori nu sunt ajutate suficient.
Rezultatele cercetării arată că majoritatea mamelor care au răspuns la chestionar şi-ar dori ca partenerii lor să fie implicaţi în fiecare aspect al îngrijirii copilului nou născut. 65% dintre mame şi-ar dori ca partenerii lor să ajute la pregătirea biberonului, iar 63% îşi doresc sprijin pentru hrănirea bebeluşului pe timp de noapte. Din fericire, majoritatea tăticilor (81%) îşi doresc să ajute, însă există anumite situaţii unde ar putea să ofere mai mult sprijin. În timp ce majoritatea partenerilor (82%) se implică să calmeze şi să verifice copilul, mai puţin de jumătate (46%) curăţă pompele de sân sau biberoanele pentru următoarea alăptare şi doar 41% îşi petrec timpul citind informaţii despre cum să hrănească bebeluşul. Acest lucru înseamnă că există aspecte cu privire la grija pentru un nou născut care ajung în atribuţiile mamei, motiv pentru care se impune o educaţie mai bună a părinţilor.
Acest lucru este reflectat de rezultatele cercetării care arată că 76% dintre mame sunt de părere că este nevoie de mai multă informaţie despre cum partenerii îşi pot împărţi sarcinile pe parcursul procesului de alăptare. Rezultatele sugerează că prin educarea taţilor cu privire la beneficiile alăptării se poate dubla probabilitatea ca bebeluşii să fie alăptaţi exclusiv în primele 6 luni de viaţă, aspect care trebuie să fie luat în considerare de către tinerii părinţi.