Un nou studiu realizat de anchetatorii de la Brigham and Women’s Hospital, un membru fondator al sistemului de asistență medicală Mass General Brigham vine și cu câteva răspunsuri în acest sens.
Vujovic, Scheer și echipa lor au studiat 16 pacienți cu un indice de masă corporală (IMC) în intervalul supraponderal sau obez.
Fiecare participant a completat două protocoale de laborator:
„În acest studiu, ne-am întrebat: „Contează timpul în care mâncăm atunci când totul este menținut constant?””, a spus prima autoare Nina Vujovic, dr., cercetător în cadrul Programului de cronobiologie medicală din cadrul Diviziei de somn și tulburări circadiene a Brigham.
„Și am descoperit că mâncatul patru ore mai târziu face o diferență semnificativă pentru nivelul nostru de foame, modul în care ardem caloriile după ce mâncăm și modul în care stocăm grăsimi.”
Pe baza concluziilor studiului, mâncatul târziu pare să fie asociat cu riscul de obezitate, mai ales la cei care sunt deja supraponderali sau obezi.
Rezultatele au arătat că participanții care au luat cină târziu s-au trezit simțindu-se mai înfometați, au ars mai puține calorii pe parcursul zilei și au acumulat mai multă grăsime.
„Am descoperit că mâncatul cu patru ore mai târziu face o diferența semnificativă pentru nivelul nostru de foame, modul în care ardem caloriile după ce mâncăm și modul în care stocăm grăsimea”, explică autorul studiului Nina Vujović, Ph.D.
Ei au dezvăluit că mâncatul mai târziu a avut efecte profunde, nu numai asupra foametei, ci și asupra hormonilor care reglează apetitul, leptina și grelina, care ne influențează dorința de a mânca.
Mai exact, nivelurile de hormon leptină, care semnalează sațietatea, au fost scăzute pe parcursul celor 24 de ore în starea de mâncat târziu, comparativ cu condițiile de alimentație timpurie.
FOTO: Shutterstock, SURSA: MindBodyGreen