Dacă ai nevoie de un concediu medical, ţine-te bine, ai de alergat! O ordonanţă de Urgenţă intrată în vigoare în 2016 a încurcat şi mai mult situaţia – ca să îşi poată lua concediu medical, angajaţii trebuie mai întâi să obţină de la angajator o adeverinţă prin care să se specifice calitatea de angajat asigurat, dar şi zilele de concediu medical avute în ultimele 12 luni.
Altfel spus, bolnav copt, te duci, vrând-nevrând, la sediul firmei unde lucrezi şi soliciţi adeverinţa.
Abia apoi te poţi prezenta la medicul de familie. Sau, dacă e urgenţă, mergi direct la specialist. Iar aici lucrurile se complică, după cum scrie dr. Otilia Ţigănaş, medic de familie, pe blogul ei:
„Pentru medicii de familie, medicii specialişti şi, mai ales, pentru voi, bolnavii care vă plimbaţi disperaţi între noi sau între noi şi angajator, două-trei adevăruri despre concediile medicale:
1. Concediul medical, de fapt, este un act care dovedeşte INCAPACITATEA voastră DE MUNCĂ. Nu puteţi munci, nu puteţi merge la serviciu. Mai exact, un concediu din acesta nu vă aruncă obligatoriu nici la pat, nici în propria casă, fiindcă, în afara coronavirusului, concediul medical nu-i carantină sau izolare la domiciliu. Fiindcă un om cu fractură de antebraţ nu poate munci, în schimb se poate plimba cu avionul în Maldive. Logic!
Un om cu tulburări anxioase agravate nu poate lucra, în schimb se poate da în parc cu nepotul, îi face chiar bine! Deci, a te căuta careva de la serviciu acasă, în pat, este un abuz. Şi o neînţelegere a rostului unei incapacităţi temporare DE MUNCĂ.
2. Un om cu febră, în schimb, va sta acasă în pat, dar NU fiindcă-i obligat, ci fiindcă, teoretic, cotropit de frisoane şi dureri de cap, el nici nu poate circula. Din acest motiv, pretenţia angajatorului SĂ VII LA SERVICIU DUPĂ ADEVERINŢĂ este un (alt) abuz. Nu MERGI după ea, o soliciţi prin terţi!
Citeşte continuarea pe blogul dr. Otilia Ţigănaş.