Taxele pe băuturile carbogazoase par să determine o scădere a consumului acestui tip de băuturi răcoritoare şi ar putea să devină astfel o „armă” eficientă în lupta contra obezităţii, informează site-ul cotidianului The New York Times, citat de Mediafax.
De peste un deceniu, creatorii de politici de sănătate publică şi reprezentanţii industriei băuturilor carbogazoase se contrazic în legătură cu ideea impunerii unei taxe majore asupra acestor băuturi răcoritoare. Autorii propunerii spun că o astfel de măsură ar putea lupta eficient împotriva obezităţii, reducând consumul de băuturi carbogazoase. Liderii acestei industrii au obiectat şi au spus că o astfel de taxă pur şi simplu nu va avea efect.
Aceste discuţii au fost însă majoritar teoretice, deoarece niciun oraş mare, stat federal sau ţară nu a adoptat o astfel de taxă dorită de creatorii de politici de sănătate.
Însă situaţia s-a schimbat de curând. În 2013, Mexicul a adoptat o taxă ce pare desprinsă direct din manualele de sănătate publică. Iar acum, dezbaterea teoretică din trecut pare să devină mai bine ancorată în realitate.
Datele preliminare transmise de Guvernul mexican şi cercetătorii în sănătate publică din Statele Unite arată că taxa respectivă a determinat o creştere substanţială a preţurilor, care a generat la rândul ei o scădere a vânzărilor de băuturi îndulcite cu zahăr, în special în rândul celor mai săraci consumatori din această ţară. Efectele pe termen lung ale acestei politici rămân deocamdată necunoscute, dar taxa respectivă este lăudată intens de susţinătorii ei, care cer ca o taxă similară să fie impusă şi în Statele Unite.
„Este exact ceea ce noi credeam că va face această taxă”, a spus Barry Popkin, profesor de nutriţie la Universitatea North Carolina, a cărui echipă de cercetători a realizat acest studiu.
Ideea unei taxe pe băuturile carbogazoase este modelată, în anumite privinţe, după taxele asupra tutunului, adoptate de mai multe ţări şi state federale în ultimele decenii. Obiectivul acelor taxe nu a constat doar în creşterea veniturilor la bugetul de stat – deşi acesta a fost un fel de efect secundar plăcut -, ci şi în a-i descuraja pe oameni să cumpere ţigarete. O literatură de specialitate consistentă a fost construită de atunci, iar ea arată că preţurile ridicate au avut într-adevăr ca rezultat scăderea vânzărilor de ţigarete, în special în rândul tinerilor consumatori.
Similar, taxa pe băuturi carbogazoase ar trebui aplicată producătorilor şi retailerilor, pentru ca preţurile mai mari să se reflecte în eticheta de raft, nu în casa de marcat. La fel ca în cazul taxelor pe ţigarete, autorii acestei propuneri vor ca taxa pe băuturi carbogazoase să fie suficient de mare, pentru ca acei clienţi finali să remarce diferenţa de preţ.