Riscul de cancer de prostată ar fi mai mare în rândul consumatorilor de produse lactate, arată un nou studiu. Mai precis, bărbații care consumă zilnic 430 de grame de lactate (echivalentul unei căni cu lapte, a unui iaurt de 150 de grame și a unei bucăți de brânză de 30 de grame) au un risc cu 25% mai mare de a dezvolta cancer de prostată.
Descoperirea a fost făcută de cercetătorii americani de la Loma Linda University Health din California, care au colectat informații despre regimul alimentar în cazul a peste 28.000 de bărbați prin intermediul unor chestionare.
La opt ani distanță, 1.254 dintre participanții la studiu fuseseră diagnosticați cu cancer de prostată. Corelând răspunsurile din chestionare, experții au observat că bărbații care obișnuiau să consume zilnic peste 400 de grame de produse lactate fuseseră cu 25% mai expuși riscului de cancer de prostată decât cei care consumau o cantitate mai mică de brânză, lapte și iaurt.
Potrivit oamenilor de știință, nu a fost identificată nicio legătură între alte surse de calciu care nu sunt lactate (exemplu: nuci, semințe, legume, leguminoase, fructe, cereale) și cancerul de prostată, aspect care sugerează că alte substanțe ar fi de vină pentru creșterea riscului acestui tip de cancer.
Dr. Gary Fraser, autorul studiului publicat recent în American Journal of Clinical Nutrition, este de părere că vina ar aparține hormonilor sexuali din produsele lactate.
Aproximativ trei sferturi din producția de lapte provine de la vaci care sunt gestante, iar cancerul de prostată este unul dependent de echilibrul hormonal. Le recomand bărbaților care au antecedente familiale de cancer la nivelul prostatei sau alți factori de risc să fie prudenți în ceea ce privește consumul de produse lactate, cel puțin până se confirmă aceste rezultate în studii suplimentare de amploare. Pot consuma, în schimb, alternative precum cele din soia, ovăz sau caju, spune specialistul.
Cercetări anterioare au arătat că lactatele provenite de la animale gestante ar spori nivelul factorului de creștere asemănător insulinei (IGF-I), despre care se consideră că ar favoriza apariția anumitor forme de cancer, printre care și cel de prostată.