Copiii care stau mult timp la televizor sunt viitorii adulţi sedentari şi diabetici

Un studiu desfăşurat pe durata a 30 de ani în Marea Britanie a arătat că acei copii care îşi petrec serile uitându-se la televizor au şanse foarte mari ca la maturitate să aibă un stil de viaţă sedentar şi probleme de sănătate, precum diabet şi afecţiuni cardiovasculare, informează dailymail.co.uk, citata de Mediafax.

La sfârşitul unei zile foarte aglomerate, pentru mulţi părinţi este foarte uşor să ia copilul şi să îl aşeze pe o canapea în faţa televizorului, pentru a-l ţine ocupat, dar oamenii de ştiinţă avertizează că astfel ajută la inducerea unui obicei care îi va urmări pe micuţi pe toată durata vieţii.

Studiul efectuat de cercetători din Marea Britanie, cu o durată de 30 de ani, bazat pe informaţiile obţinute de la 6.000 de participanţi, arată că modalitatea de petrecere a timpului liber în perioada copilăriei poate influenţa sănătatea individului timp de decenii, în perioada maturităţii.
Astfel, copiii care petrec mult timp în faţa televizorului vor deveni, cel mai probabil, adulţi sedentari, lipsa de mişcare având implicaţii negative asupra sănătăţii lor.

Recomandări

Cum ne afecteaza sanatatea orele pierdute noaptea la televizor

Copiii vor somn, nu televizor!

Oamenii de ştiinţă de la University College din Londra, care au realizat studiul, îi avertizează pe părinţi să ţină seama de concluziile cercetării şi să îşi încurajeze copiii să aibă un stil de viaţă mai activ.

„(Descoperirile, n.r.) au implicaţii serioase în ceea ce priveşte practica şi programele de sănătate publică. Cercetarea sugerează că intervenţiile necesare pentru reducerea timpului petrecut în faţa televizorului trebuie să fie ţintite asupra copiilor şi a părinţilor lor. Astfel de iniţiative ar putea nu numai să-i ajute pe copiii din prezent, ci şi să reducă timpul petrecut în faţa ecranului în cazul generaţiilor viitoare. Acest lucru ar aduce foarte multe beneficii, studiul arătând că privitul la televizor este asociat cu alte comportamente cu risc legat de sănătate, cum ar fi consumul de alimente cu conţinut energetic foarte ridicat şi fumatul”, a declarat profesorul Mark Hamer, expert în sănătate publică.

„Privitul la televizor pe perioade lungi de timp este legat de riscul de îmbolnăvire de diabet de tipyl II şi maladii cardiovasculare„, a mai precizat Mark Hamer.

Studiul s-a bazat pe informaţiile obţinute în cadrul programului „1970 British Cohort Study”, care conţine o cantitate uriaşă de date colectate de la mii de persoane născute în aceeaşi săptămână în 1970.

În 1980, când participanţii aveau vârsta de zece ani, cercetătorii au realizat un set de interviuri referitor la starea lor de sănătate şi obiceiurile de petrecere a timpului liber.

Printre întrebările puse s-a numărat şi cea referitoare la timpul petrecut în faţa televizorului, iar respondenţii aveau trei opţiuni de răspuns: „niciodată”, „uneori” şi „des”.

Oamenii de ştiinţă au revenit cu întrebări şi în 2012, când participanţii la studiu aveau vârsta de 42 de ani, şi i-au chestionat din nou referitor la stilul de viaţă, printre răspunsurile date fiind şi cel legat de numărul de ore petrecute săptămânal în faţa televizorului. Savanţii au descoperit că obiceiurile din copilărie se menţin şi în timpul vieţii adulte.

Potrivit studiului, 83% dintre participanţii care petreceau mai mult de trei ore zilnic în faţa televizorului la vârsta de 42 de ani urmăriseră „des” emisiuni TV la vârsta de 10 ani.

De asemenea, adulţii care urmăreau programe TV cel puţin trei ore zilnic aveau o stare de sănătate slabă sau chiar proastă, cei mai mulţi fiind supraponderali sau chiar obezi. În plus, cei mai mulţi au raportat că taţii lor fuseseră supraponderali.

Cercetătorii, al căror studiu va fi prezentat luni, la conferinţa organizată de Centre for Longitudinal Study, au declarat: „După ştiinţa noatră, acesta este primul studiu care investighează legăturile obiceiului de a sta în faţa televizorului în copilărie cu viaţa de adult, în cazul unui grup reprezentativ de persoane născute în aceeaşi perioadă.
Intervenţiile privind reducerea timpului de urmărire pasivă a programelor de televiziune ar trebui să fie ţintite atât asupra copiilor, cât şi asupra părinţilor.
Dacă vom interveni acum atât în cazul copiilor, cât şi al părinţilor, am avea o strategie de succes în ceea ce priveşte reducerea timpului petrecut în faţa ecranului de generaţiile viitoare. Intervenţiile posibile ar putea ţinti «timpul petrecut cu familia» şi ar putea încerca să înlocuiască urmăritul pasiv cu activităţi care pot include utilizarea ecranului în mod activ, cum ar fi unele jocuri video, sau cu activităţi în aer liber, care încurajează mişcarea”.