În anul 1850, viața pentru copiii țăranilor români era departe de a fi una ușoară. Într-o societate marcată de sărăcie și lipsuri, hrana și igiena erau aspecte deosebit de problematice. Cât despre supraviețuirea până la vârsta maturității, aceasta era, din multe puncte de vedere, un real miracol.
În perioada aceea, din cauza lipsei metodelor de contracepție, mulți copii veneau pe lume. Dar condițiile în care aceștia trăiau făceau ca mulți dintre aceștia să nu supraviețuiască, din păcate.
Doctorul Gheorghe Crăiniceanu a dedicat, în lucrarea sa scrisă în 1895 – „Igiena țăranului român”, un capitol țăranilor români. Iată câteva impresii:
„Hrana copiilor de țâță de asemenea trebuie adusă în acord cu prescripțiunile igienei, şi atunci mortalitatea copiilor va scade. Forte neigienic este a îndopa copiii mici, numai de câte 2-3 luni, cu mămăligă şi alte nutrimente greu de mistuit”, scria dr. Gheorghe Crăiniceanu.
În plus, obiceiul de a-și înfășa foarte strâns copiii, pe care țăranii de la acea vreme îl aveau, nu le făcea deloc bine celor mici. „Rea este stringerea prea tare în fașe a mâinilor şi piciorelor copiilor, sub cuvînt că acestea să crescă drepte, pe când ele numai strînse nu se pot desvolta cum se cade.
Conform relatărilor sale, hrana copiilor în mediul rural românesc din acea perioadă era departe de a fi nutritivă și adecvată. Mulți copii erau hrăniți cu alimente precum mămăliga și alte nutrimente greu de digerat încă de la vârste fragede, ceea ce nu făcea decât să agraveze problemele digestive și să contribuie la un nivel de mortalitate infantilă ridicată.
Citește și: Aceasta este dieta lui Carol I | Ce mânca primul rege al României
Pe lângă hrana deloc potrivită, condițiile de viață și igiena personală erau și acestea factori majori în lupta pentru supraviețuire. Potrivit spuselor Dr. Gheorghe Crăiniceanu, țăranii români evitau spălarea și baia, considerând-o o practică rară sau chiar o excepție.
„Baie generală niciodată nu fac, nici femeile, nici bărbații. Și aceștia nici pe cap nu se spală decât în mod excepțional. Se înțelege lesne în ce stare este pielea țăranului. Un strat gros de murdărie stă totdeauna pe dânsa. Și aceia care au avut ocazia să stea între dânşii cunosc mirosul caracteristic pe care îl exhală din cauza pielii și a hainelor murdare”, a scris un alt medic, Dr. Constantin Popescu, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
„Ţăranul de obicei nu face baie decât atunci când din întâmplare cade în apă. Din această pricină, părțile trupului care asudă miros greu. Unii nu se spală decât o dată pe săptămână, duminica. Dar și atunci dau cu puțină apă pe obraz și pe mâini”, completează I. C. Drăgescu, alt medic din acea perioadă.