Educaţia suedeză, cea mai bună din lume

Lia Stoica traieste de mai multi ani in Suedia si este pasionata de copii si educatie, de un mod de viata sanatos si adevaratele valori. In randurile de mai jos ne explica principiile suedeze ale cresterii copilului, care au uimit intreaga lume prin eficacitatea lor, fiind acum model pentru majoritatea sistemelor europene de educatie.

„Copiii sunt laudati si incurajati in ideea ca toti sunt creativi, talentati, buni in felul lor”

Primul lucru pe care il spun cand sunt intrebata despre Suedia este ca e o tara minunata de crescut copii. Politicile sociale, sistemul educational si mai ales modul in care vad si cresc suedezii copiii m-au facut sa aleg, la 34 de ani, sa las la o parte jurnalism, PR, marketing si ce mai lucrasem eu pana atunci si sa ma reapuc de facultate pentru a ma face profesoara de prescoala. Suedia nu mai are conceptul de gradinita de multi ani, prescoala (la care copiii pot merge de la 1 an) fiind vazuta ca un prim pas in ceea ce, la nivel international, se numeste lifelong learning.

Recomandări

Despre educaţie cu Aurora Liiceanu, Mihaela Rădulescu, Chris Simion şi Cătălin Ştefănescu

Autismul, corelat cu varsta si nivelul de educatie al parintilor

Sistemul prescolar suedez este in marea majoritate de stat, care pune mare accent pe calitatea actului pedagogic, subventionat din trei parti: bugetul de stat, bugetul comunal si o taxa platita de parinti care nu poate fi mai mare decat alocatia primita de fiecare copil. Orice copil ai carui parinti lucreaza sau studiaza are dreptul la un loc intr-o prescoala apropiata de casa, chiar si copiii ai caror mame sunt in concediu maternal au dreptul la cateva ore pe saptamana. Astfel, mai mult de 90% din copiii de pana in 5 ani merg la prescoala. Acest sistem, luat de model de foarte multe alte tari dezvoltate economic, nu a aparut peste noapte, ci in zeci de ani de implicare reala, de multe ori iesiri in strada, a pedagogilor, parintilor si in final a politicienilor.

Atat sistemul educational cat si tipul de parenting al suedezilor vad copilul ca pe o fiinta activa, competenta, cu personalitate si mod propriu de a vedea lumea, ca mici creatori de cunoastere. Copiii sunt laudati si incurajati, dar nu in mod competitiv ”esti cel mai bun/esti cel mai slab”, ci in ideea ca toti sunt creativi, talentati, buni in felul lor. Cand fac cate o traznaie, la copii nu se ridica glasul si nu sunt pedepsiti. Asta nu doar la prescoala, ci si acasa. Mi-a explicat chiar barbatul meu, care a lucrat 25 de ani cu copii, ca daca tipi “uite ce prostie ai facut!”, copilul se va speria si bloca in tonul vocii, incapabil sa iti mai urmareasca rationamentul de ce e gresit ce a facut. Pe cand, daca ii explici greseala si consecintele cu ton calm, va avea timp sa inteleaga, sa ii para rau, sa incerce sa nu mai repete. Asa cum si un adult poate varsa un pahar de suc, poate calca si strica ceva sau se poate sprijini cu mana murdara de un perete alb si nu ne luam la bataie si urlat pentru asta, si un copil are dreptul sa fie tratat cu acelasi respect chiar si cand greseste.

De mai bine de 30 de ani este interzis prin lege sa lovesti copiii. La acesti copii nu se tipa, nu se ridica glasul. Dar invata de cand sunt foarte mici sa spuna stop cand simt ca un alt copil le invadeaza spatiul, sa isi ceara scuze si sa dea o imbratisare cand au impins sau lovit alt copil, sa reactioneze cand vad alt copil impins sau lovit, sa respecte pentru a fi respectati. In aproape 3 ani aici am vazut un singur copil, un baietel de vreo 3 ani, tavalindu-se pe jos si plangand ca vroia ceva, la care tatal sau a raspuns calm: ”in afara de faptul ca deranjezi oamenii din jur, nu obti altceva”. Ca prin minune, copilul s-a potolit.

Citeste continuarea pe www.suntmamica.ro.