Este oficial! Fluorul a fost clasificat ca neurotoxină în cel mai prestigios jurnal medical din lume

Vocile care cer îndepărtarea florurei de sodiu industriale din sursele de apă potabilă au devenit tot mai pregnante în ultii ani, iar acum mai multe surse confirmă dovezile împotriva acesteia.

Un studiu publicat în cel mai vechi şi mai prestigios jurnal medical, The Lancet, a clasificat fluorul ca neurotoxină – în aceeaşi categorie ca arsenicul, plumbul şi mercurul.

Potrivit studiului, o analiză sistematică a identificat cinci chimicale industriale ca neurotoxine care provoacă daune neuronale: plumbul, metil-mercurul, bifenil policlorinat (PCB), arsenicul şi toluenul.

Recomandări

Exesul de fluor poate duce la distrugerea dintilor

Fluorura de staniu amelioreaza sanatatea danturii!

Analiza menţionează încă şase substanţe identificate ca neurotoxine: manganul, fluorul,  clorpirifos, diclor-difenil-tricloretanul (DDT), Tetracloretilena şi difenilii polibromuraţi eteri (PBDE). Autorii studiului atrag atenţia că multe alte neurotoxine sunt încă nediscoperite şi neclasificate.

Studiul  menţionează că dizabilităţile neuronale, printre care deficitul de atenţie, hiperactivitatea, dislexia şi alte afecţiuni cognitive afectează milioane de copii la nivel mondial în ceea ce ei numesc o nouă pandemie a neurotoxicităţii.

Pe lângă fluoroul din sursele de apă potabilă din oraşe, substanţa poate fi găsită şi în anumite alimente, în mod special în anumite tipuri de ceai procesate care au fost cultivate în zone cu un grad ridicat de poluare.

Dacă ai citit vreodată atenţionările de pe cutia de pasta de dinţi, probabil ştii deja cât de periculos poate fi fluorul, mai ales pentru copii.  Din cauza acestui  pericol, mulţi părinţi au renunţat la pastele de dinţi care conţin fluor în favoarea unor formule organice pe bază de ulei de cocos, uleiuri esenţiale de mentă şi scorţişoară sau alte ingrediente naturale.

În studiul publicat în The Lancet, autorii propun o strategie globală şi susţin că subtanţele chimice netestate nu ar trebui să fie considerate sigure pentru dezvoltarea creierului, iar cele care sunt deja utilizate ar trebui testate pentru a li se termina neurotixicitatea şi efectul asupra dezvoltării neuronale.

Concluziile lor coincid cu cele ale unei meta-analize din 2013 realizate de Universitatea Harvard care confirmă că acei copii care trăiesc în medii în care apa are concentraţii mari de fluor au un IQ semnificativ mai mic decât copiii care trăiesc în zone cu puţin fluor.

Mai mult, fluorura de sodiu din apa potabilă a mai fost asociată cu diferite tipuri de cancer. Aceasta este diferită de florura de calciu care se găseşte în stare naturală în concentraţie scăzută în apa de băut şi în ceai.

În prezent, florura este adăugată în sursele de apă potabilă în cea mai mare partea a Americii de Nord, dar nu este des întâlnită sau, mai mult,  este chiar interzisă în totalitate în cele mai multe state din Europa şi alte state dezvoltate.