Volumul „Declaraţie de iubire”, de Gabriel Liiceanu, va fi lansat într-o nouă ediţie, joi, 12 februarie 2015, de la ora 19.00, la Libraria Humanitas de la Cismigiu, din Bucureşti, evenimentul făcând parte din seria dedicată aniversării a 25 de ani de la înfiinţarea editurii Humanitas.
Noua ediţie a cărţii „Declaraţie de iubire” este una de colecţie, îmbogaţită cu noi capitole despre Alexandru Dragomir, Mircea Ivănescu, N. Steinhardt şi Petre Ţuţea şi cu noi texte în câteva dintre capitolele deja existente. Alături de autorul Gabriel Liiceanu, la evenimentul de lansare vor participa Dan C. Mihăilescu şi Anca Ionescu, redactorul acestei ediţii, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.
„Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă.
Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosfera în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori! -, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre asemenea oameni este vorba în această carte.
Ei poartă numele de Monica şi Virgil Ierunca, Noica sau Creţia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Cu excepţia lui Mihail Sebastian, pe toţi ceilalţi i-am întâlnit în carne şi oase şi ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influenţat destinul”, a scris Gabriel Liiceanu despre volumul „Declaraţie de dragoste”, apărut iniţial în 2001.
Gabriel Liiceanu este una dintre figurile marcante ale Şcolii de la Păltiniş, personalitate civică şi academică, filosof, eseist şi scriitor. „Jurnalul de la Păltiniş” este un bestseller al anilor 1980, mijlocind pentru public întâlnirea cu modelul cultural construit de Constantin Noica. Din aceeaşi perioadă datează traducerile din Platon şi primele traduceri din Heidegger, la a cărui cunoaştere în România va contribui esenţial.
„Apel către lichele” devine un manifest al conştiinţei civice româneşti. După 1990, seria volumelor de filosofie iniţiată de „Tragicul” continuă cu „Cearta cu filozofia” şi „Despre limită”. În seria „Despre minciună”, „Despre ură”, „Despre seducţie”, filosofia se deschide spre un discurs mai eseistic şi implicat în viaţa cetăţii. „Uşa interzisă”, „Scrisori către fiul meu” şi „Întâlnire cu un necunoscut” îl impun ca pe unul dintre cei mai importanţi şi citiţi autori de „literatură personală” din România.