Pacienții cu miastenia gravis nu prezintă risc mai mare de a contracta virusul SARS-COV-2 față de populația generală, potrivit unui studiu recent. Cu toate acestea, bolnavii cu miastenia gravis aparțin grupului de risc pentru dezvoltarea unei forme severe de COVID-19, dar și de agravare a simptomatologiei miastenice până la criză miastenică, cu prognostic funcțional sever.
Dr. Crisanda Vîlciu, medic primar neurolog, doctor în medicină, asistent universitar UMF „Carol Davila” București, Șef de sectie Neurologie II, Institutul Clinic Fundeni, a explicat pentru Asociația Națională Miastenia Gravis România câteva aspecte privind vaccinarea anti-COVID la pacienții cu această afecțiune autoimună.
La pacienții cu miastenia gravis care urmează tratament imunosupresor (prednison, medrol, Imuran, cellcept etc.), eficacitatea vaccinului anti-COVID este mai redusă.
De asemenea, eficacitatea vaccinului anti-COVID este diminuată de eventualele atrofii musculare asociate bolii, întrucât vaccinul acționează la nivelul celulelor musculare.
Cu toate acestea, specialiștii sunt de părere că majoritatea pacienților cu miastenia gravis ar trebui să se vaccineze. Se anticipează că riscurile asociate vaccinului sunt mai mici decât cele determinate de îmbolnăvire.
Până în prezent nu s-au realizat studii privind eficacitatea și riscurile vaccinurilor împotriva virusului SARS-COV-2 la pacienții cu miastenia gravis.
Vaccinarea populației urmărește reducerea probabilității de a contracta virusul, diminuarea răspândirii bolii de la o persoană la altă și reducerea drastică a formelor grave de COVID-19 și riscul de deces.
Reacțiile adverse comune înregistrate la persoanele vaccinate anti-COVID până în prezent au fost: durere la locul injectării, febră, frisoane, dureri musculare cu durata de până la câteva zile.
Reacțiile adverse severe au fost foarte rare: mielita transversă, poliradiculonevrită acută.
Vaccinarea anti-COVID este bine să se efectueze:
Miastenia gravis este o afecțiune autoimună, neuromusculară, caracterizată prin asocierea de slăbiciune musculară, oboseală musculară și prezența anticorpilor anti-receptori pentru acetilcolină, o substanță care asigură transmiterea influxului nervos de la nerv la mușchi.
Este o afecţiune rară care afectează între 14 şi 20 de persoane din 100.000, în Statele Unite. Principalul simptom al acestei afecțiuni este slăbirea muşchilor care nu răspund la impulsurile nervoase.
Mai mult, apar dificultăţile în vorbire, problemele în ceea ce priveşte urcatul scărilor sau ridicarea obiectelor, paralizie facială, dificultăţi respiratorii, de mestecat sau înghiţit, stări de oboseală, căderea pleoapelor şi vederea dublă.