Peste 35.000 de români au nevoie de proteză pentru şold pentru a putea merge din nou, esimează ortopezii. Potrivit Registrului Naţional de Endoprotezare, în 2018 s-au făcut doar 10.825 de intervenţii chirurgicale de înlocuire a articulaţiei de şold, adică doar 55 de cazuri rezolvate la fiecare 100.000 de locuitori.
Afecţiunea care îi aduce pe pacienţi pe masa de operaţie poartă numele de coxartroză, unde cartilajul din articulaţia şoldului este distrus, iar femurul şi osul bazinului ajung să se frece direct şi astfel apar durerile insuportabile ale pacienţilor, printre care unii dintre ei nici nu se mai pot deplasa.
Aceeaşi uzură a cartilajelor poate apărea şi la nivelul genunchilor, situaţie în care vorbim despre gonartroză. Din cauza frecării, articulaţia se inflamează, se umflă, apar leziuni la nivelul oaselor şi dureri insuportabile. Deteriorarea cartilajelor este ireversibilă. Singura şansă la o viaţă normală o reprezintă protezarea articulaţiilor.
“Înlocuirea articulaţiei de şold prin tehnica minim-invazivă este un concept modern pentru tratamentul coxartrozei. Această metodă permite chirurgului ortoped să pătrundă până la articulaţie şi să o înlocuiască, fără să secţioneze grupele musculare care înconjoară soldul. Medicul care practică acest tip de intervenţie chirurgicală trebuie să fie supraspecializat în protezarea şoldului, cu o pregătire şi experienţă consistente în protezarea minim invazivă de şold. “- Dr. Robert Apostolescu – chirurg ortoped.
Majoritatea pacienţilor care suferă înlocuirea totală a şoldului au vârsta cuprinsă între 50 şi 80 de ani, dar înlocuirea integrală a şoldului a fost efectuată cu succes la toate vârstele, de la adolescentul cu artrită juvenilă, până la vârstnicii cu artrită degenerativă.
Înlocuirea articulaţiei de şold prin tehnica minim-invazivă vine la pachet şi cu un set de avataje pentru pacient, printre care se numără:
În intervenţiile de protezare, atât la şold, cât şi la genunchi este foarte importantă precizia şi simetria. Anatomia şoldului trebuie să fie refacută în cel mai mic detaliu, pentru ca după intervenţie niciun pacient să nu mai şchiopăteze şi să aibă picioarele egale.
„Această tehnică minim invazivă permite o pierdere minimă de sânge pentru pacient şi cea mai mare conservare posibilă a ţesuturilor, deoarece practic nu este tăiat nici un muşchi, tendon sau ligament pe parcursul operaţiei. Pentru pacient, tehnica este considerabil mai blândă cu părţile moi decât alte tehnici. O proteză de calitate, pozitionată corect de către chirurgul ortoped, poate avea o durată de de viaţă de până la 25 de ani. Uneori însă, degradarea protezei nu poate fi evitată. Dacă se întâmplă acest lucru, e posibil să fie nevoie de o intervenţie chirurgicală de revizie a protezei de şold. Această procedură este mai complexă decât implantarea iniţială, deoarece osul bazinului a fost deja afectat de proteza anterioară, iar de multe ori acesta devine subţire şi fragil.”, explică Dr. Robert Apostolescu – chirurg ortoped.