Femeile care aduc pe lume un copil, maximum doi, mai târziu în viaţă, se pare că trăiesc mai mult decât cele care fac mulţi copii de la vârste tinere. Oamenii de ştiinţă suedezi au făcut această descoperire, explicând că factorul decisiv în acest sens îl reprezintă telomerii.
Telomerii sunt regiuni de ADN repetitiv, situate la capatul fiecărui cromozom liniar, având rol de protecţie. Lungimea acestora variază de la individ la individ, în funcţie de calitatea vieţii şi de vârstă şi indică durata noastră de viaţă.
În acelaşi ritm cu diviziunea celulară, telomerii se scurtează şi ei progresiv până când ajung în punctul de a nu mai fi capabili să ofere protecţie cromozomilor, iar celulele mor. Lungimea telomerilor este dată, în parte, de moştenirea genetică dar şi de cantitatea de stres la care individul este expus.
Studiul suedezilor s-a derulat, în mare parte, pe păsări, iar concluzia la care s-a ajuns este că acele specii care se preocupă în special de ele însele şi mai puţin de progeniturile lor trăiesc mai mult.
Speciile cunoscute pentru rapiditatea cu care se înmulţesc trăiesc, se pare, mai puţin. Cercetătorii au studiat şi lumea animalelor, iar aici ar putea fi dat ca exemplu elefantul care trăieşte mult comparativ cu alte mamifere, însă de-a lungul vieţii nu se reproduce de foarte multe ori. Prin comparaţie, şoarecii care se reproduc într-un ritm galopant, trăiesc mult mai puţin.