Pentru iubitorii de pisici, puţine sunete sunt mai plăcute decât binecunoscutul tors al felinei pufoase. Torsul pisicii – care este produce prin transmiterea unor semnale intermitente între muşchii diafragmei şi cei ai laringelui – este adeseori interpretat ca un gest de bucurie, însă adevăratele motive ale “vocalizelor” pisicii sunt mult mai complexe.
Mai întâi de toate, torsul indică o stare de plăcere, însă poate apărea şi ca urmare a nervozităţii sau a unor dureri resimţite de feline, ceea ce i-a dus pe unii specialişti la concluzia că torsul este o formă de autovindecare.
Nu întâmplător, torsul unei pisici domestice are o frecvenţă între 25 şi 150 Hertzi, care ajută la refacerea muşchilor şi a oaselor afectate.
Apoi, există şi pisici care torc atunci când le este foame şi vor să le atragă atenţia stăpânilor că este timpul să le umple bolul cu mâncare. Un studiu recent al cercetătorilor britanici arată chiar că unele pisici au dezvoltat un tors unic prin care cer de mâncare. Acest tors este îmbinat cu un soi de plâns, aproape asemnănător cu cel al bebeluşilor.
Desigur, torsul este şi o formă de comunicare. Pisoii sunt învăţaţi la doar câteva zile de la naştere să toarcă pentru a-şi localiza părinţii mai uşor, mai ales că la vârste fragede pisoii nu văd şi nici nu aud prea bine.
Dar, în majoritatea cazurilor, torsul semnifică o legătură între stăpân şi feline, o modalitate prin care ne eliberăm de stresul zilnic. Numai cine nu a mângâiat o pisică, nu ştie cât de benefic este acel sunet relaxant!
Sursa. LiveScience.com