Neuronii nu sunt singurele celule care gândesc. Ce alte celule joacă un rol important în depresie?

Neuronii nu sunt singurele celule care gândesc. Ce alte celule joacă un rol important în depresie, autism sau schizofrenie? Probabil cei mai mulți dintre noi, atunci când ne gândim la cum gândim, considerăm că procesul în sine depinde exclusiv de imensa rețea de celule specializate, conductoare de electricitate, numite neuroni, care ocupă jumătatea superioară a craniului fiecărui individ. Ceea ce este adevărat, cel puțin într-o oarecare măsură.

Cele 86 de miliarde de neuroni dintr-un creier uman realizează, într-adevăr, o mare parte dintre sarcinile cognitive cu încărcătură mare. Doar că nu chiar pe toate…

Citește și: Neuronii-oglindă: ce sunt şi cum ne ajută în viaţă

Recomandări

Care este singura carne bună pentru creier, potrivit medicului neurochirurg Vlad Ciurea

Licoarea naturală care te ajută să scapi de stres și să dormi mult mai bine noaptea.…

Microgliile, oligodendrocitele și astrocitele

În sprijinul lor mai funcționează încă trei tipuri de celule cerebrale – microgliile, oligodendrocitele și astrocitele – denumite colectiv „celulele gliale” (prescurtarea din greacă a termenului ‘neuroglia’ care înseamnă un fel de ‘lipici nervos’/ ‘nerve glue’).

Până nu demult, aceste celule au fost ignorate complet de către neurologi. Însă, pare că totul se schimbă, și suntem în fața unei noi abordări în ceea ce privește creierul uman și funcționarea lui, precum și afecțiunile pe care le corelăm cu el, de la anxietate la depresie ș.a.m.d.

Ba chiar celulele gliale sunt acum la modă în ceea ce privește studiile neurologice. Iar mare parte dintre rezultate arată că ele nu sunt doar niște zone de conexiune, un fel de lipici între neuroni, cu rol de susținere și de hrănire a neuronilor sau de digestie a resturilor neuronale.

De fapt, microgliile sunt chiar asemenea unor grădinari ale căror legături mențin întreaga rețea în ordine. Oligodendrocitele, acum ceva vreme considerate doar simpli izolatori ai fibrelor conductoare de electricitate – prin intermediul cărora neuronii comunică – au roluri cruciale în ajustarea semnalelor terminațiilor axonale.

Iar astrocitele, cele mai interesante dintre ele, transformă sinapsele – jocțiunile dintre axoni (proiecțiile neramificate ale neuronilor) care se întâlnesc și transferă semnalele în creier – în echivalentele biologice ale tranzistorilor, reglând fluxul de informații care trece prin ele.

Celulele gliale și responsabilitățile lor

Rezultatele nu sunt interesante doar la nivel academic, ele au o relevanță importantă în ceea ce privește mare parte dintre afecțiunile cu care noi, oamenii, ne confruntăm în prezent poate mai mult decât vreodată în istorie.

Celulele gliale cu un comprtament greșit sunt implicate într-o serie de afecțiuni, de la autism la scleroză multiplă până la tulburarea obsesiv-compulsivă. Studiile arată că ele au, de fapt, o implicație medicală foarte importantă.

Mai mult, sunt foarte importante și pentru cei care creează simulările cerebrale – rețelele neuronale artificiale –  de care depinde într-o mare măsură inteligența artificială.

Așadar, chiar dacă neuronii rămân vedetele craniului, nici rolurile celorlalte celule nu sunt de trecut cu vederea. De fapt, abia aici începe cu adevărat spectacolul.

Una dintre lucrările privind celulele-microgli, publicată în 2012, la Harvard Medical School, arată cum aceste celule taie sinapsele în timpul dezvoltării creierului, un proces care continuă până la vârsta de aproximativ 20 de ani a unei persoane.

Înainte privite doar ca parte a sistemului imunitar, în prezent microgliile sunt responsabile pentru curățarea agenților patogeni și a resturilor celulare, un fel de Cenușărese ale creierului care își recapătă valoarea și frumusețea. Altfel spus, celulele de acest tip simplifică calculele efectuate de neuroni și se asigură că organul rămâne cât mai eficient cu putință.

Doi ani mai târziu, în 2014, a sosit și momentul revelator al oligodendrocitelor, al căror rol aparent banal s-a transformat într-unul esențial: acestea produc mielină, un amestec de proteine și lipide cu care înfășoară axonii, îmbunătățind conductivitatea electrică a acestor fibre. Tot ele reglează cu precizie viteza semnalelor electrice în axoni, cum ar fi semnalele de la urechea stângă la cea dreaptă, localizarea unui sunet.

Astrocitele, pe de altă parte, cu formă de fulg de zăpadă, sunt și mai incitante. Fiecare astrocit guvernează un teritoriu propriu, care la rândul lui formează un mozaic tridimensional în creier.

Explicând în termen prozaici, astrocitele pot asculta cu urechea discuția dintre neuroni, ca apoi, prin întărirea sau slăbirea unor sinapse să exercite control asupra calculului efectuat în rețelele neuronale. Ceea ce se poate traduce printr-un rol foarte important în formarea memoriei, în special în hipocamp, care consolidează amintirile relevante pe termen scurt în amintiri pe termen lung.

Afecțiunile pe care le provoacă

Biopsiile sugerează că, în funcție de regiunea creierului, astrocitele reglează între 50% și 90% dintre sinapsele creierului uman.

Mai mult, astrocitele nu doar că se amestecă în afacerile neuronilor, ci sunt capabile să își facă propriile calcule – formând rețele precum cele ale neuronilor.

Iar atunci când aceste celule se comportă greșit, apar diverse probleme, cum ar fi afecțiunile neurologice și psihiatrice. Iar autismul este unul dintre acestea, când, practic, la persoanele care suferă de această afecțiune, microgliile nu reușesc să taie sinapsele suficient de bine în etapa de dezvoltare a creierului.

Alte studii genetice au arătat că oligodendrocitele disfuncționale cauzează psihoze în condiții de scleroză multiplă, tulburare bipolară și schizofrenie.

În timp ce astrocitele nefuncționale joacă un rol important în tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea, dar și în ceea ce privește bolile neurodegenerative precum Alxheimer.

Un alt exemplu foarte important: s-a demonstrat că în creierul victimelor depresive care s-au sinucis densitatea astrocitelor era redusă semnificativ în raport cu un creier sănătos.

Citește și: Tratamente pentru anxietate