Cercetătorii sunt de părere că obezitatea trebuie redenumită pentru a evita să mai dăm vina pe oameni pentru greutatea lor. Persoanele supraponderale sau obeze vor fi numite pacienți cu „dereglări cronice ale apetitului”, arată o cercetare irlandeză.
Experții susțin că obezitatea ar trebui văzută ca o boală, pentru că au descoperit sute de gene care cresc acest risc. Mutațiile acestor gene pot produce schimbări la nivelul creierului asociate controlului apetitului.
Dr Margaret Steele, de la University College Cork, spune că medicii ar trebui să claseze pacienții ca obezi în funcție de cât de vulnerabili sunt privind mâncatul în exces, nu în funcție de greutatea lor, scrie The Sun.
Aceasta a spus „Mediul în care trăim aruncă cu atât de multă mâncare în noi încât unele persoane nu pot rezista tentațiilor și nu se pot opri atunci când au mâncat suficient pentru a-și menține greutatea. Cu toate astea, pentru alte persoane pur și simplu acest lucru nu funcționează.
Ceva se întâmplă în creierul lor, ceva la nivel hormonal. Nu este vorba de voință sau luarea deciziilor. Li se transmite constant semnale că trebuie să mănânce, iar ei răspund prin mâncatul în exces. Există persoane care au nevoie de ajutor medical și persoane care se confruntă cu o boală”.
Oamenii de știință au dezbătut dacă obezitatea ar trebui clasificată ca o boală timp de decenii. Organizația Mondială a sănătății a numit obezitatea „boală” încă din 1936, dar NHS o descrie ca „o persoană care are exces de grăsime în corp”.
Studiul realizat de Dr. Steele a fost prezentat în Dublin, la Congresul European de Obezitate și a observat cum ar trebui să fie clasificată obezitatea dintr-un punct de vedere filozofic. Aceasta a spus că excesul de grăsime nu este suficient pentru a fi considerată boală, iar dimensiunile corpului nu reprezintă singurul factor atunci când se ajunge la concluzia că o persoană este obeză sau nu.
Dar criticii susțin că nu poți eticheta obezitatea ca boală, ci ca o consecință apărută în rândul comportamentului pacienților. Dr. Max Pemnerton, psihiatru, spune că „se ia responsabilitatea personală și se pune în mâinile medicilor. O boală sugerează inevitabilul și nu ar trebui să fie așa. Există componente genetice, precum genele care predispun pacienții să fie dependenți de fumat față de alții, de exemplu. Dar nu clasificăm fumatul ca boală. Acest obicei produce boli, dar înțelegem că este vorba de un comportament”.