Bombonică, floricică, piersicuță, castravecior… și lista poate continua la nesfârșit. Vi se par cunoscute toate acestea? Fie că le folosiți pentru a ascunde denumirile organelor genitale în discuțiile cu copiii voștri, fie că voi, ca părinți, la rândul vostru, ați fost „educați” că organele genitale nu trebuie numite pentru că este un lucru rău, diminutivele sau poreclele de acest tip nu sunt de dorit, sunt de părere experții în educație sexuală.
Penisul și vaginul trebuie să fie cuvintele pe care copiii voștri trebuie să le știe și să le asocieze cu organele genitale. Și cel mai bine le află de la voi, părinții lor, nu din reviste sau filme pornografice.
În caz contrar, copilul „crescut în puf”, care nu are habar ce denumire are organul său genital prezintă un risc crescut să practice sex neprotejat, să contracteze boli cu transmitere sexuală, să fie abuzat sexual sau chiar să se confrunte cu o sarcină nedorită.
Numeroase studii arată că educația sexuală în școală are numeroase beneficii pentru viitorul adult. Un copil care nu știe nici măcar denumirile organelor genitale și este ferit de tot ceea ce înseamnă viață sexuală, consimțământ etc. este un viitor adult care nu va înțelege și nu-și va accepta propriul corp.
Denumirile incorecte ale organelor genitale, precum cele date ca exemplu în deschiderea acestui articol, pot provoca probleme în relațiile intime și în viața de familie. Când copilul nu cunoaște denumirea organului său genital, îi este foarte greu să vorbească despre o problemă de sănătate intimă, nu știe să explice ce i se întâmplă. Acest lucru este cu atât mai grav dacă un copil este abuzat sexual și îi este rușine să vorbească cu un adult despre ceea ce s-a întâmplat.
Cel mai bun context pentru a iniția discuția despre denumirile organelor genitale este în timpul efectuării igienei corporale.
De exemplu, când copilul de 2-3 ani (sau chiar mai devreme) face baie, părintele său îi poate explica denumirea corectă a organului genital, fie că vorbim despre penis sau despre vagin/vulvă.
Ulterior, la vârsta de 3-5 ani, copilul începe să își exploreze corpul și să își descopere identitatea sexuală. În această etapă, fetele și băieții devin conștienți că organele lor genitale diferă și părinții trebuie să ofere un răspuns legat de această curiozitate.
Ce trebuie reținut este că învățarea denumirilor organelor genitale NU înseamnă sexualizarea copilului! Din contră, acest lucru se întâmplă atunci când se fac glume pe seama organelor genitale, dându-le diverse porecle sau denumiri nepotrivite.
Prin învățarea denumirilor corecte ale organelor genitale, copiii știu că „nu este voie să se pună mâna acolo” fără permisiunea lor, fie că este vorba despre medic, un membru al familiei, un prieten sau mai ales un străin.