Planeta, copleşită de oameni! Peste 50% din speciile de animale sălbatice au dispărut în ultimii 40 de ani

Dacă trendul actual continuă, până în 2020, speciile sălbatice de vertebrate ar putea ajunge la un declin de 67%, comparativ cu anul 1970, ca urmare a activităţilor umane, conform Raportului Planeta Vie 2016 – Risc şi rezilienţă într-o nouă eră.

Dar presiunea umană crescută ameninţă şi resursele naturale de care depinde omenirea, ameninţă siguranţa privind sursele de apă şi alimente.

Raportul WWF arată modul în care planeta este copleşită de oameni, pentru prima dată în istoria Pământului, şi scoate în evidenţă schimbările necesare în două sectoare-cheie: alimentaţia şi energia.

Recomandări

Din 7 miliarde de oameni pe planetă, 1 miliard au acest viciu

Care va fi următoarea mare epidemie care va afecta planeta?

„Comportamentul uman continuă să cauzeze declinul populaţiilor de animale sălbatice la nivel global, cu un impact deosebit în ceea ce priveşte habitatele de apă dulce. Cu toate acestea, este foarte important că încă vorbim de un declin, şi nu de extincţii – iar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă care să trezească eforturile de a promova recuperarea acestor populatii”, a declarat profesorul Ken Norris, Director of Science de la Societatea Zoologică din Londra (ZSL).

În 2020 angajamentele asumate în cadrul acordului climatic de la Paris vor intra în vigoare, iar primele acţiuni de mediu din cadrul noului plan de dezvoltare durabilă vor deveni realitate. Dacă vor fi implementate, aceste măsuri, împreună cu atingerea obiectivelor internaţionale stabilite pentru 2020 privind biodiversitatea, pot contribui la realizarea reformelor necesare în sistemele de hrană şi energie din lume pentru a proteja speciile sălbatice de pe tot globul.

„Până acum am vorbit de generaţiile viitoare şi de speciile departe de noi, când ne refeream la degradarea masivă a naturii. Am ajuns însă în punctul în care schimbările din jurul nostru vor afecta decisiv calitatea vieţii noastre şi specii cu care eram obişnuiţi acum câţiva ani devin o raritate sau chiar dispar. Când dispare definitiv tonul sau ghiocelul, când copiii noştri vor citi despre tigri sau elefanţi ca specii spectaculoase care nu mai există în natură sau când migraţia oamenilor va atinge cote inimaginabile azi, ne vom da seama că felul în care ne-am construit societatea nu poate fi susţinut. Cât mai mergem pe drumul acesta, până ne vom da seama că direcţia este greşită? De noi depinde”, a declarat Magor Csibi, director WWF România.

Dovezi suplimentare că intrăm într-o eră creată de om

Cele mai importante ameninţări la adresa speciilor identificate în raport sunt legate direct de activităţile umane, inclusiv pierderea habitatului, degradarea şi exploatarea excesivă a speciilor sălbatice.

Se estimează că populaţia de elefanţi africani din Tanzania a scăzut cu 60% între 2009 şi 2014, mai ales din cauza braconajului. Un alt exemplu îl reprezintă populaţiile de vulturi native Pakistanului (White-rumped vulture – Gyps bengalensis), care au avut un declin de 99% intre 2000 şi 2007, cauza principala fiind un antiinflamator folosit pentru vite, diclofenacul. Acesta cauzează insuficienţă renală păsărilor care se hrănesc cu resturile carcaselor de vite.

Dar există şi exemple când eforturile umane de conservare au reuşit să aibă un impact semnificativ. Un exemplu îl reprezintă revenirea râsului în Franţa, unde populaţia a ajuns de la 0 exemplare în 1970, la 108 conform estimărilor recente. La fel, un exemplu fericit este şi cazul castorului care, mulţumită protecţiei legale, reintroducerilor şi relocărilor din ţările vecine, a ajuns la o creştere de 5000% a populaţiei din Polonia, între 1966 şi 1998.

O nouă epocă: Antropocenul

Concluziile raportului WWF furnizează dovezi suplimentare că planeta intră într-o perioadă în care umanitatea modelează schimbările de pe Pământ, inclusiv o posibilă a şasea dispariţie în masă. Cercetatorii denumesc deja aceasta perioadă Antropocen. În secolele viitoare, impactul activităţii umane – de la metropole, la deşeuri din plastic – va fi vizibil în straturile de rocă, la fel cum astăzi putem vedea dovezi de lovituri de meteorit şi erupţii vulcanice care au marcat erele geologice din trecut.

Înţelegând de ce intrăm în această nouă epocă ne permite să identificăm soluţii pentru restaurarea ecosistemelor de care depindem.

Forţând limitele planetei

Raportul Planeta Vie 2016 include, de asemenea, date din cercetarea făcută de Global Footprint Network,care arată că, în timp ce noi avem doar un singur Pământ, omenirea foloseşte în prezent resursele de 1,6 planete pentru a furniza bunurile şi serviciile pe care le folosim în fiecare an.

Alimentaţie – populaţia globală se bazează pe 12 plante şi cinci specii de animale 

Sistemul nostru alimentar pune o presiune majoră asupra ecosistemelor şi speciilor, fiind responsabil pentru 25-30% din emisiile cu efect de seră la nivel mondial. Agricultura utilizează o treime din suprafaţa terestră a Pământului şi aproape 70% din resursele de apă folosite de oameni. Transformarea habitatului natural în terenuri agricole, pescuitul excesiv, precum şi practicile agricole şi de pescuit nesustenabile diminuează capitalul natural şi serviciile ecosistemice pe care le oferă oamenilor într-un ritm mai rapid decât poate fi refăcut.

Astăzi, 75% din alimentele de la nivel global sunt generate din doar 12 plante şi cinci specii de animale  (FAO, 2004). În plus, operaţiunile de monocultură la scară largă se bazează pe un volum mare de substanşe chimice care au impact asupra speciilor sălbatice şi a habitatului, fie direct, fie indirect, prin poluarea solului sau apei (Matson et al., 1997).

Sunt necesare modificări la nivelul întregului lanţ alimentar, pentru a reduce presiunile şi impacturile create de sistemul actual de produse alimentare de pe planeta si a resurselor sale. În producţie, trebuie să se treacă la metodele agricole care cresc produsele alimentare acolo unde sunt necesare şi unde speciile se potrivesc condiţiilor climatice şi să ne concentrăm asupra optimizării randamentului în limita ecosistemului, prin procese şi factori de producţie naturali.

În ape, trebuie să stopăm pescuitul excesiv şi să renunţăm la metodele de pescuit distructive, creând şi respectând zonele marine protejate.
 

Când vine vorba de distribuţie, trebuie să reducem deşeurile alimentare, deşeurile aruncate înapoi în mare şi scurgerilor şi să lucrăm pentru a face lanţul alimentar mai puţin dependent de substanţele fosile (în procesare, ambalare şi transport).

Şi, în final, trebuie să consumăm în mod înţelept, având diete sănătoase, sustenabile şi fără risipa de alimente.

Energie – consumul de combustibili fosili generează 50% din amprenta ecologică

CO2 emis de consumul de combustibili fosili reprezintă 50% din amprenta ecologică. Este prin urmare esenţial să înlocuim combustibilii fosili cu alternative de energie din surse regenerabile. Această tranziţie necesită o acţiune din partea guvernelor cu privire la politica care favorizează în mod durabil produse în domeniul energiei regenerabile; fie că e vorba de întreprinderile care renunţă să mai investească în combustibili fosili şi renunţă la acest tip de combustibili când vine vorba de mixul energetic folosit sau de oameni care ajută la generarea o cerere mai mare pentru surse regenerabile.

O astfel de tranziţie nu va contribui doar la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Acordul de la Paris, dar, de asemenea, va ajuta la îmbunătăţirea sănătăţii umane, va stimula economia şi va crea locuri de muncă pentru a le înlocui pe cele din industriile bazate pe combustibili fosili.