Spirometria măsoară cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele şi debitele de aer pe care le mobilizează plămânul unei persoane la un moment dat.
Este o metodă neinvazivă, uşor de realizat, ieftină, reproductibilă. Prin această investigaţie, se evidenţiază mai ales obstrucţia căilor respiratorii, severitatea şi reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator.
E bine de efectuat seriat, repetat în diverse momente fie ale zilei, fie în funcţie de simptomele pacientului pentru a obiectiva acuzele acestuia, fie pentru monitorizarea răspunsului la tratament.
Spirometria este esenţială pentru diagnosticul şi stadializarea severităţii astmului bronşic.
Atenţie! Reţineţi că toţi pacienţii cu rinită şi rinosinuzită alergică ar trebui să fie supuşi testelor spirometrice pentru că aceste afecţiuni sunt foarte frecvent asociate cu astmul bronşic.
Proba constă în efort respirator inițial normal, ulterior forțat cu respirația realizată printr-un dispozitiv numit spirometru, un aparat care arată ca un tub.
Pacientul va trebui să respire pe gură doar prin acest tub. În unele cazuri, pacientului i se va atașa un mic clips pe nas pentru a împiedica ieșirea aerului.
Inițial se fac respirații normale, ulterior se încep exerciții de respirații forțate, inițial un expir profund pentru a goli plămânii de aer, ulterior inspir forțat pentru a lua cât mai mult aer, iar la comanda medicului un expir forțat la început cât mai tare, apoi cât mai lung pentru ca respirația să poată fi evaluată de aparat, iar la final un inspir cât mai profund.
Acest test poate fi repetat de câteva ori pentru a asigura acuratețea rezultatelor.
Citește și: Ce se întâmplă cu plămânii dacă te îngrași mult după 40 de ani