De mii de ani omul foloseşte plantele în scopuri medicinale. De-a lungul timpului, atât numărul plantelor utilizate, cât şi modalităţile de preparare au crescut considerabil. Diferitele părţi ale aceleiaşi plante, precum şi tipurile de preparare pot avea efecte terapeutice diferite.
Astăzi, plantele medicinale se utilizează în scop terapeutic sub formă de: ceaiuri, infuzii, decocturi, siropuri, tincturi, gemoterapice (extracte din muguri) sau homeopate.
Dintre aceste forme farmaceutice, tincturile sunt printre primele care au fost utilizate în medicină. Acestea se obţin prin macerare cu alcool alimentar în diverse concentraţii. Amestecul hidro-alcoolic asigură un grad mare de extracţie a substanţelor active şi conservabilitate de lungă durată.
Tincturile au o gamă largă de recomandări, ele având proprietăţi: analgezice (calmează durerea), antiacide (neutralizează aciditatea din stomac), antihelmintice (distrug viermii intestinali), antibiotice, de creştere a imunităţii, antiemetice (previn sau calmează greţurile şi vărsăturile), antipiretice (combat febra), antireumatice (combat reumatismul), colagoge (stimulează evacuarea bilei în intestin), depurative (curăţă organismul de reziduurile toxice), diuretice (stimulează producţia şi eliminarea urinei), expectorante (uşurează eliminarea prin tuse a secreţiilor căilor respiratorii) şi multe altele.
Ca orice extract natural, tincturile pot fi asociate în tratament cu alte produse naturale sau chiar cu medicamente alopatice (sfatul medicului este necesar în orice asociere cu medicamente).