Potrivit unui studiu clinic de fază II desfășurat de o companie medicală privată, mai puțin de jumătate dintre pacienții care au trecut prin infecția cu SARS-CoV-2 mai prezintă anticorpi la 6 luni după vindecare. De asemenea, 44% dintre foștii pacienți au continuat să prezinte simptome și după vindecare. Cele mai frecvente simptome post-vindecare semnalate au fost: tusea, oboseala, lipsa gustului și a mirosului, problemele respiratorii, căderea părului, durerile musculare și insomnia.
Studiul referitor la imunitatea căpătată în mod natural de pacienții vindecați încearcă să răspundă la următoarele întrebări:
Studiul, demarat în august 2020, în București și Cluj, s-a bazat pe folosirea testului de anticorpi IgG anti-Nucleocapsidă – anticorpii specifici bolii. În timp ce faza I a studiului a evaluat răspunsul imun la 43-56 de zile de la primirea rezultatului pozitiv la testarea RT-PCR, faza a II-a examinează gradul de protecție după o perioadă de timp mai mare, de 180 de zile (6 luni) de la depășirea fazei acute a bolii.
În faza II a studiului au fost testați doar pacienții care aveau un răspuns imun detectabil la prima testare, pentru a observa evoluția în timp a anticorpilor post COVID.
Un studiu derulat în SUA pe parcursul anului trecut relevă existența unor cazuri recurent pozitive COVID-19. În ciuda rarității acestor cazuri, posibilitatea s-a dovedit reală la 3 luni de la prima testare RT-PCR.
Studiul realizat de Regina Maria arată că la jumătate de an, foștii pacienți sunt și mai puțin protejați: doar 47% au mai prezentat anticorpi detectabili. Anterior, faza I evidențiase anticorpi la 79% dintre persoane, la mai puțin de 3 luni de la testarea RT-PCR pozitivă. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între femei și bărbați.
De asemenea, studiul a remarcat faptul că 17% dintre cei vindecați, care au realizat un test RT-PCR după faza acută a bolii, au prezentat rezultate pozitive. Un singur pacient a înregistrat un test RT-PCR pozitiv în contextul apariției de noi simptome sugestive COVID-19.
Deși azi știm mult mai multe despre acest virus și despre afectarea pe care o poate produce, studiile sunt în continuă desfășurare și metodele de protejare eficientă sunt permanent testate. Impactul imediat al acestor concluzii se răsfrânge asupra protecției suplimentare pe care trebuie să o oferim cadrelor medicale implicate în tratarea pacienților cu COVID-19 și expuse riscului infectării recurente, dar și a societății per ansamblu, afirmă dr. Teodora Ionescu, medic specialist epidemiolog.
Dintre persoanele incluse în studiu, 44% au prezentat simptome post-vindecare. Printre cele mai frecvente se numără: tusea, oboseala, lipsa gustului, lipsa mirosului, dificultățile respiratorii, căderea părului, durerile musculare sau insomniile.
Un studiu recent publicat în revista The Lancet Psychiatry anunță sechele neurologice și psihiatrice cu o incidență de 34% a pacienților care au avut COVID-19, în primele 6 luni de la vindecare.
Alte studii internaționale confirmă persistența simptomelor post-vindecare, în diferite grade de afectare și necesități de reinternare.
În cadrul studiului realizat de compania medicală privată, 59% dintre pacienții cu rezultat de anticorpi detectabili la 6 luni de la vindecare nu au prezentat simptomatologie persistentă după ieșirea din izolare. Așadar, persistența simptomelor post-COVID nu pare să se coreleze cu persistența anticorpilor IgG detectabili.
Cei care au trecut prin infecția cu SARS-CoV-2 sunt considerați în continuare pacienți, cazuri care trebuie supravegheate și monitorizate individual, pentru că datele pe care le avem în acest moment nu permit încă trasarea unor limite de siguranță certe. Fiecare persoană poate fi afectată în mod diferit, la fel cum fiecare persoană reacționează diferit în lupta cu boala. De aceea, există recomandarea pentru pacienții care au trecut prin infecție de a fi monitorizați post-COVID. Dinamica anticorpilor este de asemenea în continuare în studiu. Așadar, cea mai bună metodă de protecție suplimentară post-COVID rămâne vaccinarea, alături de practicarea unui stil de viață precaut, explică Nirvana Georgescu, Quality and Patient Safety Director.
Numeroase alte studii internaționale au arătat că, după vindecare, pacienții nu mai sunt contagioși, în ciuda unei eventuale persistențe a unor teste RT-PCR pozitive. Excepțiile se înscriu în categoria unor situații specifice, de pacienți imunodependenți sau cu forme severe de boală.
În toiul dezbaterilor aprinse de anul trecut, alimentate de națiuni și lideri adepți deopotrivă, Dr. Michael Ryan, Directorul Executiv al Programelor de Urgență în Sănătate OMS, s-a văzut nevoit să avertizeze:
Nu suntem deloc aproape de nivelurile de imunitate necesare pentru a opri transmiterea acestei boli. Trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem face acum pentru a suprima transmiterea. Nu să trăim cu speranța unei imunități de grup care ne va salva.
Între timp, datele îi confirmă afirmația: diferitele mutații are virusului implică reluarea epuizantă a cercetărilor de fiecare dată, pacienții vindecați se pot reinfecta, iar populația continuă să fie la risc, guvernele impunând gradual noi măsuri de protecție.
Cel mai mare studiu desfășurat până acum referitor la riscul de reinfectare, derulat în Danemarca, a arătat că, deși infecția inițială era asociată cu un grad general de protecție la reinfectare de 80%, pe segmentul de vârstă de peste 65 de ani, această protecție a fost revizuită dramatic la 47%.
Studiul imunității post-vaccinare aflat încă în derulare evidențiază rezultate promițătoare: 80% dintre persoanele care au trecut prin infecție și ulterior s-au vaccinat au prezentat valori ridicate ale anticorpilor protectori.
De asemenea, persoanele cu vârsta peste 50 de ani care au trecut prin infecția cu SARS-CoV-2 au prezentat un titru mediu al anticorpilor dobândiți post-vaccinare semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care nu au trecut prin boală.
Rezultatele studiului întăresc nevoia de a vaccina persoanele care au suferit deja de COVID-19, mai ales persoanele peste 65 de ani, întrucât nu ne putem baza pe imunitatea dobândită natural, subliniază Daniela Michlmayr, cercetător în Departamentul de Bacterii, Paraziți și Fungi al Institutului Staten Serums din Copenhaga și unul dintre coordonatorii studiului danez.