Mulţi dintre noi am experimentat măcar o dată acea durere din urma unei tăieturi cu o hârtie, fie în timp ce citeam o carte, când deschideam un plic sau pur şi simplu când ne era la îndemână. După câteva secunde de la tăietură apare acea senzaţie de usturime şi, bineînţeles, sângele. Chiar dacă par destul de inofensive, tăieturile de hârtie sunt extrem de dureroase şi se pot menţine aşa pentru câteva zile.
Una dintre explicaţii ar fi că durerea este atât de intensă şi în funcţie de zona în care are loc. Vârfurile degetelor, de exemplu, au numeroase terminaţii nervoase. La fel şi buzele. Aceste terminaţii nervoase sunt cunoscute pentru semnalele pe care le trimit către creier cu privire la obiectele care pot afecta pielea precum apa fiartă sau extrem de rece şi chimicalele. Un alt motiv pentru care tăieturile sunt atât de dureroase ţine de faptul că în fiecare zi ne folosim mâinile, iar în acest fel rana se vindecă mult mai greu pentru că de cele mai multe ori se redeschide.
Hârtia, văzută prin microscop, are o margine foarte ascuţită, iar cu ochiul liber este greu de observat acest lucru. În plus, hârtia este făcută din pulpă lemnoasă, bumbac şi alte fibre care în urma tăieturii pot rămâne pe rană. Acestea duc la inflamaţii şi, tocmai din acest motiv, este foarte important ca imediat după tăietură să clătim cu apă şi săpun.
Suntem tentaţi să fim foarte atenţi să nu ne rănim atunci când avem în mână un cuţit sau o lamă, dar niciodată nu ne gândim la durerile care pot fi provocate de hârtii, acestea fiind considerate destul de inofensive. Ca rana să nu se agraveze, ideal este să rămână acoperită şi să fie curăţată pentru a nu accentua durerea şi pentru a accelera procesul de vindecare.