Telomerii lungi, capetele extremităților cromozomilor, nu sunt fântâna tinereții gândită cândva de oamenii de știință. În continua sa căutare a adevărului, știința nu poate oferi certitudini implacabile, iar concluziile ei se pot contrazice în timp.
Într-un studiu efectuat pe 17 persoane din cinci familii, cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine au descoperit că telomerii lungi de la extremitatea cromozomilor nu reușesc să ofere longevitatea presupusă pentru astfel de oameni. În schimb, persoanele cu telomeri lungi tind să dezvolte o serie de tumori benigne și canceroase, precum și așa-numita hematopoieza clonală a sângelui legată de vârstă.
Hematopoieza clonală (HC) este constituită din liniile descendente de celule sanguine derivate dintr-o celulă stem hematopoietică (CSH) din măduva osoasă, care a suferit mutații genetice. În timp, aceste alterări genetice îi pot conferi avantaje competitive față de „concurenții” normali proveniți din alte celule stem. O clonă mutantă de CSH este definită ca atare dacă mutaţia este evidențiată la aproximativ 4% dintre celulele sângelui periferic.
„Descoperirile anterioare promovau ideea că telomerii lungi protejează împotriva îmbătrânirii. Însă, în loc sP protejeze împotriva îmbătrânirii, telomerii lungi au permis celulelor cu mutații care apar odată cu îmbătrânirea să fie mai durabile”, spune Mary Armanios, profesor de oncologie la Johns Hopkins Kimmel Cancer Center și profesor de medicină genetică, biologie moleculară și genetică și patologie la Școala Universității Johns Hopkins de Medicină.
S-a demonstrat că telomerii lungi din celulele cultivate în laborator prezic longevitatea celulară, dar acest studiu sugerează că, la oameni, celulele cu viață mai lungă pot cauza probleme, spune Armanios.
„Celulele cu telomeri foarte lungi acumulează mutații și par să promoveze tumori și alte tipuri de excrescențe care altfel ar fi puse sub control prin procesele normale de scurtare a telomerilor”, spune ea.
Astfel de tumori au fost găsite la 12 din cele 17 persoane din studiu. Cu vârsta cuprinsă între 7 și 83 de ani, participanții la studiu au prezentat glandă tiroidă mărită (gușă), diferite tipuri de melanom, limfoame, alte tipuri de cancer și fibroame uterine. Unii dintre participanți au avut mai mult de una dintre aceste afecțiuni.
Patru pacienți care au murit în timpul studiului aveau limfom, cancer de colon, leucemie și o tumoare pe creier.
Toți cei 17 oameni din studiu au avut mutații în POT1, o genă legată de telomeri. În mod normal, POT1 verifică prelungirea telomerilor, dar forma sa mutantă permite telomerilor să fie mai lungi. Din cei 17 participanți la studiu, lungimea telomerilor a fost măsurată pentru 13. Toți aveau telomeri cu 90% mai lungi decât cei din populația generală și nouă aveau telomeri mai lungi decât cei la 99% dintre cei mai mulți oameni.
Șase participanți la studiu au prezentat semne de tinerețe. De exemplu, toți cei șase, care aveau peste 70 de ani, aveau albire întârziată a părului.
Pe lângă colectarea de informații despre diagnosticele confirmate de cancer ale participanților la studiu, cercetătorii s-au uitat îndeaproape la celulele din probele lor de sânge.
„Din cei 12 participanți la studiu cu mutații în gena POT1 studiați, opt (67%) au avut mutații legate de hematopoieza clonală – o rată mult mai mare decât ne așteptam în mod normal la persoanele în vârstă”, spune Armanios.
În sângele unui participant la studiu în vârstă de 66 de ani, cercetătorii au descoperit aproximativ 400 de mutații per clonă (tip de celule sanguine).
Ruda mai tânără a participantului, care are telomeri lungi și o mutație POT1, a avut aproximativ 700 de mutații pe clonă, chiar dacă ruda este cu 18 ani mai tânără.
„Un alt participant la studiu care are telomeri lungi și o mutație POT1 a avut unele celule cu aproximativ 1.000 de mutații per clonă. Potrivit arborelui filogenetic, mutațiile hematopoiezei clonale în celulele sanguine ale participantului la studiu au început probabil înainte de vârsta de 4 ani, iar lungimea mare a telomerilor a permis propagarea celulelor sanguine de atunci”, spune Armanios, care și-a propus să combine un test de lungime a telomerilor cu un arbore filogenetic care mapează mutațiile în liniile de celule sanguine pentru a evalua sănătatea sângelui și riscul de leucemie.
Surse:
Emily A. DeBoy, B.S., Michael G. Tassia, Ph.D., Kristen E. Schratz, M.D., Stephanie M. Yan, B.A., Zoe L. Cosner, M.D., Emily J. McNally, B.S., Dustin L. Gable, M.D., Ph.D., Zhimin Xiang, M.B., B.S., David B. Lombard, M.D., Ph.D., Emmanuel S. Antonarakis, M.D., Christopher D. Gocke, M.D., Rajiv C. McCoy, Ph.D. et al. „Familial Clonal Hematopoiesis in a Long Telomere Syndrome”. The New England Journal of Medicine, mai 2023. DOI: 10.1056/NEJMoa2300503
Asociația de Genetică și Medicină Personalizată