Recent, s-a descoperit că un colorant roșu folosit frecvent în compoziția unor produse precum bomboanele, cerealele sau sucurile îndulcite poate sta la originea declanșării bolilor inflamatorii ale intestinului și ale cancerului de colon. Un alt factor de risc implicat în toate tipurile de cancer, cu precădere cel de sân, de colon și ovarian, este prăjirea în exces a cărnii, arderea ei.
Consumul crescut de carne roșie și de carne procesată gătită la temperaturi foarte înalte este foarte periculos. Orice mâncare prea prăjită, dacă e arsă, se formează compuși volatili și acroleina. Compuși policiclici aromatici se mai numesc, au fost studiați și s-au dovedit a fi cancerigeni, avertizează medicii. În această categorie intră și micii, atât de populari în rândul românilor.
„Nu neapărat din punct de vedere al compoziției, ci al felului în care îi gătim. Micii sunt făcuți pe grătar, cu cărbune și, de obicei, dacă sunt aproape arși, nu se pătrund până la mijloc, iar atunci ar putea crește riscul de apariție a unui cancer”, explică Brigitta Marc, dietetician nutriționist.
Atenție și la conținutul crescut de aditivi din alimente! Ei sunt acceptați în procesul de fabricare a produselor alimentare, dar respectă niște limite maxime. Probleme e cantitatea! Cu cât consumăm mai mult dintr-un aliment procesat, cu atât riscul e mai mare.
Așadar, dacă citiți eticheta și observați prezența multor E-uri, evitați sau consumați cât mai rar astfel de alimente. Nu vă obligă nimeni să cumpărați un produs nesănătos, la fel cum nu vă obligă nimeni să mâncați cantități enorme.
Fiți cu băgare de seamă mai ales la E-urile roșii, care prezintă cel mai mare pericol cancerigen. „Cele galbene încă sunt în dubiu, iar cele verzi sunt fără riscuri”, adaugă specialistul.
Nu în ultimul rând, aveți grijă la așa-zisele alimente naturale, dar care sunt stropite cu tot felul de chimicale, cum sunt fructele și legumele. „Eu consider natural, de pildă, doar mărul pe care l-am cules din pom. Sunt multe alimente procesate etichetate ca fiind naturale, deci trebuie să avem mare grijă când cumpărăm ceva, chiar dacă scrie pe el natural”, adaugă nutriționistul.
Cât privește alimentația pacientului oncologic, „atenția trebuie să se îndrepte spre a fi suficient de bine hrăniți ca să putem face tratamentul, care vine cu scădere în greutate, pierderea apetitului, tulburări de gust și miros, cu grețuri, vărsături și toate acestea, până la urmă, se răsfrâng asupra modului în care pacientul se poate alimenta”.
De multe ori se întâmplă ca bolnavul să tolereze doar anumite alimente, care nu pot fi considerate sănătoase, dar în momentul respectiv sunt mai mult decât nimic. Când tratamentul s-a terminat și lucrurile merg bine, putem reveni asupra principiilor alimentare sănătoase.