Pasiunea pentru dulciuri l-a costat viața pe un bărbat din Massachusetts. Acesta a murit după ce timp de „câteva săptămâni” ar fi consumat zilnic o pungă și jumătate de jeleuri negre.
Bărbatul de 54 de ani, al cărui nume nu a fost făcut public, a murit într-un restaurant fast-food în timp ce lua prânzul, potrivit The New England Journal of Medicine.
„Avea o dietă săracă, ce consta în mare pare în câteva pungi de dulciuri zilnic”, potrivit studiului. Înainte să moară, bărbatul începuse să consume un anumit tip de dulciuri: el trecuse la jeleuri negre, potrivit studiului.
Acidul gliciretic (extract din lemn dulce), un ingredient al acestor dulciuri, poate cauza „prezența fără oprire a cortizolului”, ceea ce poate duce la „hipertensiune, hipokaliemie (hipopotasemie), alcaloză metabolică, aritmii fatale și insuficiență renală – cumulul de semne și simptome observate la acest pacient”.
Potrivit studiului, diagnosticul bărbatului a fost de „efecte toxice, metabolice, renale, vasculare și cardiace din excesul aparent de mineralocorticoizi din cauza consumului de lemn dulce”.
Bărbatul a experimentat „tremur în tot corpul și și-a pierdut cunoștința” înaintea decesului, de asemenea acesta fuma un pachet de țigări pe zi timp de 36 de ani și avea un istoric medical ce include „consum de heroină și infecție netratată cu hepatita C”.
Lemnul dulce este o plantă din familia leguminoaselor, cunoscut încă de pe vremea egiptenilor. Creşte în tufe cu flori liliachii, în locurile joase, prin albiile părăsite ale râurilor.
În scop medicinal se recolteazã rãdãcinile de culoare galbenã la interior şi dulci la gust. Recoltarea se face fie în lunile martie-aprilie, fie în lunile septembrie-octombrie. Acestea se folosesc tăiate bucăţi, ca pulbere (pentru infuzii şi macerate) sau ca suc.
Rãdãcinile de lemn-dulce conţin saponine triterpenice, dintre care cea mai importantã este glicirizina, prezentã fie ca atare, fie sub forma unor compuşi derivaţi, cum este acidul gliciretic. Rãdãcinile mai conţin fitosteroli şi flavonoizi (liquirizina), care le şi conferã culoarea galbenã. Gustul dulce al rãdãcinilor se explicã prin prezenţa unor cantitãţi apreciabile de glucozã, fructozã şi zaharozã.
Preparatele din rãdãcinã de lemn-dulce au acţiune expectorantã, antispasticã, diureticã, estrogenã, antialgicã şi antiinflamatoare, anorexigenã (scad pofta de mâncare).
De asemenea, lemnul-dulce potenţeazã acţiunea antiinflamatoarelor cortizonice. Experimental s-a dovedit cã acidul gliciretic din lemnul-dulce are o capacitate remarcabilã de a neutraliza toxine precum cea a bacilului tetanic sau alte substanţe cu efect letal cum ar fi stricnina.
Orice tratament cu lemn-dulce trebuie însoţit de o dietă hiposodată şi nu trebuie să dureze mai mult de 4-6 săptămâni.
Doza zilnică maximă admisă de glicirizină este de 100 mg.
Este bine să vă asiguraţi că nu consumaţi băuturi sau dulciuri care conţin lemn-dulce în timpul tratamentului.
Lemnul-dulce nu este recomandat persoanelor care suferă de afecţiuni renale