Una din 5 conserve conţine soluţie pentru dezgheţarea drumurilor

Consumatorul contemporan este îndemnat din toate părţile să apeleze la consumul de conserve, chiar şi atunci când ar avea resursele necesare preparării clasice a hranei, după ce s-a obişnuit, devine un apărător convins al cauzei conservelor, cărora le vede numai avantajele.

Denumirea alimentelor este fundamentală – aceasta descrie adevărata natură a produselor alimentare şi ajută consumatorii să distingă un produs de altul. Verificarea etichetelor în cazul produselor alimentare din categoria conservelor din legume/fructe trebuie să fie mai frecventă, cu scopul de a asigura că sunt complete, corecte şi nu induc în eroare consumatorii.

Cu toate acestea, producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare şi înşelătoare. Consumatorii pot avea greutăţi în a face diferenţe între un produs fără aditivi şi unul cu încărcătură chimică mare.

Recomandări

La ce trebuie să fii atentă atunci când cumperi produse cu protecţie solară

Ce a descoperit Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor după ce a verificat şampoanele pentru copii: 80% au…

Pentru a vedea ce conţin conservele de acest tip, cât şi mixurile/produsele folosite de către unele gospodine atunci când realizează în casă conserve de sezon, experţii APC au achiziţionat 15 tipuri de conserve industriale, 7 tipuri de mixuri pentru “pregătirea rapidă” a gemurilor/dulceţurilor, 7 tipuri de mixuri/produse pentru pregătirea murăturilor şi 2 tipuri de aditivi alimentari care se comercializează separat, respectiv acidul citric alimentar şi benzoatul de sodiu. Iată ce conţineau multe dintre acestea!

E 211 – benzoat de sodiu, conservant cu acţiune antibacteriană şi antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacţie cu acidul ascorbic, generează benzen, substanţă toxică cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conţinut de benzen cuprins între 7 şi 89 ppm (părţi per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm. În urma acestei constatări, marii procesatori de sucuri din SUA au decis să nu mai folosească acest conservant. Benzoatul de sodiu poate produce reacţii alergice, hiperactivitate şi lipsă de concentrare la copii (ADHD). Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii.

E 330 – acidul citric, agent de reglare a acidităţii. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor.  Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.

E 509 – clorură de calciu, se obţine din calcar prin reacţie cu acidul clorhidric, sau ca produs secundar la obţinerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii şi viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheţii şi îndepărtarea acesteia de pe şosele. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacţii, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greaţă şi vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă. 

Ce spun specialiştii despre conserve

„Conservele industriale conţin, aproape fără excepţie, aditivi de conservare, despre care se cunoaşte că pot dăuna organismului dacă sunt consumaţi în exces; îndeosebi conservele de calitate slabă au cantităţi mari de conservanţi puternici, motiv serios de îndemn la responsabilitate din partea consumatorilor.Mai ales în consumul copiilor să nu fie frecvent prezente produsele conservate. Analizând lucid şi responsabil problematica alimentelor conservate şi considerând avantajele şi dezavantajele conservelor industriale comparativ cu cele tradiţionale, constatăm obiectiv că cele de pe urmă constituie varianta cea mai bună, îndeosebi când sunt preparate corect în propria gospodărie” a declarata prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti.

“Scopul acestor studii, pentru că sunt mai multe, nu numai referitoare la conservele de sezon, este de a conştientiza şi educa populaţia raportat la ceea ce mâncăm. Şi nu e puţin lucru, întrucât România se află pe primele locuri în Europa la mortalitatea prin orice boală cronică, boli cardiovasculare şi cancer, în special” a adăugat dr. Florin Ioan Bălănică, specialist în medicina personalizată, nutriţie şi nutrigenomică, Fondator al „Şcolii pentru Sănătate şi Longevitate”.

“Conservele realizate cu fructe sau legume care ajung la maturitate în această perioadă a anului ocupă o pondere însemnată în alimentaţia noastră. Din păcate, o parte a industriei alimentare a denaturat reţetele tradiţionale ale unor produse precum castraveţii în oţet, pasta de tomate/alte produse pe bază de roşii, gemul de prune, salata de vinete, ardeii capia copţi etc., prin adaosuri chimice care prelungesc termenul de valabilitate, dar care modifică gustul specific al acestor produse şi care pot duce şi la apariţia unor probleme de sănătate. Totodată, industria le oferă celor care nu sunt informaţi cu privire la efectele unor chimicale asupra sănătăţii, tot felul de amestecuri de substanţe chimice, care ar scurta perioada de pregătire a unor conserve şi ar elimina anumite etape specifice realizării conservelor în casă, cum ar fi sterilizarea. Consumatorii care nu se informează sau nu evaluează conţinutul unor astfel de produse, riscă pe termen mediu sau lung să-şi pericliteze starea de sănătate, cei mai predispuşi fiind copiii, femeile însărcinate, vârstnicii şi persoanele cu anumite afecţiuni medicale cronice. De aceea, pentru a nu avea probleme de sănătate, vă recomand să verificaţi calitatea produselor pe care vreţi să le achiziţionaţi prin prisma conţinutului afişat pe etichetă la secţiunea ingrediente şi să nu vă lăsaţi induşi în eroare de anumite menţiuni înşelătoare de pe etichetă sau de reclama agresivă ” a completat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro Consumatori.