Cercetătorii de la Universitatea Bergen din Norvegia au examinat legătura dintre dependenţa de muncă şi tulburări psihice. Aceştia au studiat peste 16 mii de persoane şi au ajuns la concluzia că „persoanele obsedate de muncă sunt mai predispuse la boli psihice decât colegii lor de birou”.
Un aşa-numit „workaholic” petrece mai mult timp la serviciu decât colegii săi. Voluntarii identificaţi drept workaholici au obţinut un punctaj mai mare la toate simptomele psihiatrice faţă de persoanele care nu sunt dependente de muncă.
Printre cei dependeţi de muncă (workaholicii) s-a arătat că:
„Munca dusă la extrem poate fi un semn al unor probleme psihologice sau emoţionale mai grave. Dacă asta reflectă şi o vulnerabilitate genetică sau nu rămâne încă incert”, a declarat Cecile Schou Andreassen, de la Universitatea Bergen.
Studiul a fost publicat în jurnalul PLOS One în colaborare cu o echipe de cercetători de la universităţile Nottingham Trent şi Yale.
Cercetătorii norvegieni au cerut grupului de voluntari să răspundă la o serie de întrebări, în funcţie de care au fost acordate anumite punctaje. Aceştia au utilizat şapte criterii valide pentru a face diferenţa între un comportament înclinat spre dependenţă şi unul echilibrat. S-au analizat doar experienţele din ultimul an, acestea primind un punctaj de la 1 (niciodată) la 5 (întotdeauna):
7 criterii pentru a recunoşte un workaholic:
Un punctaj de 4 (deseori) sau de 5 (întotdeauna) la patru sau mai multe dintre aceste criterii indică un workaholic – dependent de muncă. Potrivit unei scări utilizate de Universitatea Bergen pentru a identifica dependeţa de muncă, dependeţa de muncă prezintă simptome similare cu dependemţa clasică: schimbarea stării de spirit, inclinaţie spre confilict sau recidivă.