Toto Schillaci, fost fotbalist legendar al naționalei Italiei și golgheter al Campionatului Mondial din 1990, cunoscut și ca eroul din „Noaptea Magică”, a murit la vârsta de 59 de ani, într-un spital din Palermo.
Schillaci a devenit cunoscut în întreaga lume după ce a fost vedeta-surpriză a Mondialului din 1990, găzduit chiar de Italia. El a intrat pe teren din postura de rezervă în primul meci al Italiei la acel turneu final, iar apoi a devenit cel mai bun marcator al competiției, cu șase goluri.
Grație contribuției lui Toto Schillaci, alintat de italieni și „Salvatore della Patria”, naționala Italiei a ajuns până în semifinale și a obținut locul 3 la Mondialul desfășurat pe teren propriu. Tot în 1990, atacantul a fost pe locul 2 în lupta pentru trofeul Balonul de Aur, fiind depășit doar de germanul Lothar Matthaus.
În cariera de fotbalist, Toto Schillaci a evoluat la Messina, Juventus, Inter Milano și echipa niponă Jubilo Iwata. A câștigat de două ori Cupa UEFA, cu Juventus în 1990 și Inter în 1994. Cifrele sale la Juventus și Inter sunt uimitoare. A jucat la Juventus 90 de meciuri și a marcat 30 de goluri, iar la Inter a jucat 30 de meciuri și a înscris de 11 ori. Per total, în carieră, Schillaci a marcat 154 de goluri în 417 partide.
Fostul jucător suferea de câțiva ani de cancer la colon, iar starea sa s-a agravat pe fondul unei pneumonii, notează publicația italiană Gazzetta Dello Sport.
Cancerul de colon, cunoscut și drept cancer colorectal, apare prin transformarea malignă, necontrolată, cancerigenă a celulelor epiteliului mucoasei care tapetează mucoasa ce căptușește fața internă a rectului și colonului. Constituie a doua cauză de deces prin cancere din lumea occidentală. Dar, dacă este depistat precoce, cancerul colorectal poate fi tratat și vindecat.
A doua afecțiune care i-a grăbit sfârșitul starului italian, pneumonia, este o infecție a plămânilor generată de microorganisme (virusuri, bacterii, fungi). Boala poate afecta persoane de orice vârstă, dar este mai gravă la copiii mici și adulții de peste 65 ani, la cei cu imunitate scăzută și cu afecțiuni preexistente.