Mica Unire, 24 ianuarie. Zi liberă de la stat de Unirea Principatelor Române

În fiecare an, pe data de 24 ianuarie, se sărbătoreşte Ziua Unirii Principatelor. În 2025, această zi este zi liberă legală de la stat, iar angajaţii vor avea trei zile libere consecutive, inclusiv sâmbăta şi duminica. 

Mica Unire se sărbătorește anual pe 24 ianuarie

La fiecare 24 ianuarie, România sărbătorește un moment semnificativ pentru istorie – Mica Unire din 1859, momentul în care Țara Românească și Moldova s-au unit sub un singur domnitor.

În acest an, pe 24 Ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române, angajații din România vor avea o nouă zi liberă de la stat, conform Codului Muncii.

Recomandări

Cum pot pensionarii obține reducere de 50% la biletele de tratament și unde le pot folosi

Impozitul pe proprietate în 2025. Cum se calculează și cât vei plăti pentru locuință în acest…

În luna ianuarie, angajații din România au avut 4 zile libere legal, (până în data de 24 ianuarie), datorită sărbătorilor religioase și evenimentelor naționale. În total, în anul 2025, sunt 17 zile libere oferite de stat. Dintre acestea, 13 zile libere vor fi în timpul săptămânii, în timp ce 4 zile libere de la stat vor fi în weekend.

Ce semnifică ziua de 24 ianuarie pentru români

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

În 2025 se împlinesc 166 de ani de la acest eveniment istoric, care aduce în prim-plan nu doar amintirea unui moment crucial, ci și reflectarea asupra consecințelor și semnificației durabile pe care le-a avut asupra țării.

Evenimentele care au condus la Mica Unire au rădăcini adânci în istoria României. În iunie 1848, muntenii au adresat un memoriu Porții, exprimând dorința firească a românilor de a se uni într-un singur stat. În acea perioadă, la Viena, a fost discutată problema regimului politic al Moldovei și Țării Românești în cadrul Conferinței Internaționale, unde pozițiile puterilor europene s-au împărțit.

Cu toate acestea, Revoluția de la 1848 a fost înfrântă, iar regimul absolutist habsburgic a revenit în Transilvania. În Moldova și Țara Românească, prin Convenția ruso-turcă de la Balta Liman (1849), s-a reinstaurat controlul politic al celor două puteri. Mișcarea națională a românilor s-a manifestat în afara țării prin activitatea emigranților români.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

La 24 ianuarie 1859, într-o atmosferă incendiară la București, s-a găsit soluția dublei alegeri pentru depășirea impasului. În Moldova, Adunarea electivă l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie 1859, iar în Țara Românească, conservatorii au obținut majoritatea în Adunarea electivă în ianuarie 1859.

Delegațiile celor două țări s-au întâlnit la București pentru a găsi un consens. Întrunită la hotelul „Concordia”, Partida Națională și conservatorii au adoptat soluția dublei alegeri. La 24 ianuarie, Adunarea a votat în unanimitate alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, realizând astfel unirea de facto a celor două Principate.

Ulterior, Alexandru Ioan Cuza a ajuns la București în februarie 1859, unde a fost primit cu entuziasm. În aprilie, Conferința de la Paris a recunoscut oficial alegerea sa, iar Austria și Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul în august 1859. Astfel, a fost consolidată calea către formarea unui stat național unitar român.

Cine a fost Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României după Mica Unire din 24 ianuarie 1859, s-a născut la Bârlad în 1820 și a jucat un rol esențial în formarea statului național român modern. Viața sa tumultoasă și contribuțiile semnificative în domeniul reformelor și al unificării Principatelor Române l-au transformat într-o figură centrală în istoria țării.

Copilăria lui Cuza a fost marcată de educația sa în Franța, unde a urmat pensionul Cuenin din Iași și a obținut bacalaureatul în litere între anii 1831 și 1835. A urmat apoi studii de drept, dar nu a reușit să obțină vreo diplomă. Întors în țară, s-a implicat activ în evenimentele Revoluției de la 1848, semnând Petiția Proclamație adresată domnitorului Mihail Sturdza. Arestat în urma acestei acțiuni, Cuza a reușit să evadeze în timpul transferului către Imperiul Otoman.

Exilul său a inclus perioade petrecute în Transilvania, Bucovina, Viena, Paris și Constantinopol. În 1849, s-a întors în Moldova alături de Grigore Al. Ghica, care fusese numit domn al Moldovei. Sub conducerea lui Ghica, Cuza a deținut diverse funcții, inclusiv președinte al judecătoriei Covurlui, ministru de interne și pârcălab de Galați.

În iunie 1857, Cuza a demisionat din funcția de pârcălab, acuzând falsificarea listelor electorale în timpul alegerilor pentru divanul ad-hoc al Moldovei. Însă, a fost ales în 24 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, iar ulterior și al Țării Românești.

Sursa foto: captură video Youtube