Una din zece organizații știe că are angajați neurodivergenți, iar majoritatea (56%) recunosc că nu colectează astfel de date oficial

Cu o rată de angajare de doar 11% în rândul adulților cu dizabilități indiferent de natura acestora, România se confruntă cu provocări semnificative în integrarea profesională a acestor persoane. Comparativ, la nivel european, rata de angajare a persoanelor cu dizabilități este de 48%, fiind mult mai mică în cazul persoanelor cu autism – aproximativ 10%.

În plan intern, studiul Autism Voice și MKOR evidențiază un paradox semnificativ: deși numărul persoanelor cu condiții mintale și psihice a crescut în ultimii 4 ani cu 7,5% – un ritm de două ori mai rapid decât creșterea dizabilităților fizice – acestea rămân în mare parte invizibile pe piața muncii.

Datele culese de la decidenții HR arată că mai bine de jumătate dintre organizațiile participante la studiu (56%) „probabil au” angajați neurodivergenți, dar nu colectează date oficial pe acest subiect, în timp ce doar 12% știu cu certitudine că au astfel de angajați.

Recomandări

Ai depozitat greșit roșiile până acum! Când trebuie să le ții la frigider, de fapt și…

Ai aplicat greșit deodorantul până acum! Cum se folosește, de fapt

„Această lipsă de vizibilitate a persoanelor neurodivergente dezvăluie o realitate organizațională profundă: absența unor mecanisme sistemice comprehensive. Concret, 65% dintre organizații abordează informal sau deloc neurodiversitatea, ceea ce demonstrează cât de puțin sunt pregătite mediile de lucru să identifice, integreze și să ofere suport real persoanelor neurodivergente.”, explică Mădălina Iorga, Senior Researcher MKOR.

Citește și: Autism: drumul unei mame, de la suspiciune, la rezultate

Beneficii clare, dar nevoia de suport rămâne semnificativă

Organizațiile recunosc beneficiile diversității cognitive: 57% menționează atenția deosebită la detalii, 53% apreciază potențialul de creativitate și inovație și 45% evidențiază onestitatea și autenticitatea în comunicare.

În plus, există deschidere în rândul angajatorilor pentru angajarea persoanelor neurodivergente în următoarele 12 luni (42% intenție moderată și clară). Însă decalajul vizibil dintre intenție și acțiune se bazează pe câteva provocări cheie: lipsa de experiență în integrarea acestor persoane, gestionarea situațiilor neprevăzute și oferirea de suport adecvat fără a crea percepția de tratament preferențial.

De asemenea, impunerile legislative precum Ordonanța nr. 127/2024, reprezintă un pas important, dar nu suficient în lipsa unor politici clare și a sprijinului pentru angajator. Deși obligă companiile să integreze persoane cu dizabilități, nevoile specifice, precum cele ale persoanelor neurodivergente rămân încă insuficient adresate.

Provocări există nu doar la nivel organizațional, ci și personal, în cazul candidaților / angajaților neurodivergenți. De aceea este nevoie de o schimbare sistemică: una care să depășească abordările punctuale și să reconstruiască fundamental modul în care înțelegem diversitatea, potențialul uman și incluziunea profesională.

Foto: shutterstock