Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: mâncatul emoţional
Sunt fenomenală, ca să nu zic un cuvânt dur. Luni întregi mă prezint drept cumpătarea întruchipată, smulg wow-uri la sala de sport cu silueta tot mai mititică, mor de drag când mă privescîn oglinda dulapului alb,îmi iau hăinuţe asortate XS, şi dintr-o dată aleg să-mi bat joc de tot ce v-am înşirat. Fără pic de milă pentru efortul depus, pentru ce-am reuşit să obţin, mă aşez la coadă la fast-food, le fac profit cum nici n-au visat, şi mănânc până la “simt că plesnesc!”. Aţi auzit prostie mai mare?