Persoanele depresive pot refuza uneori tratamentul sau sprijinul psihologic, din mai multe cauze. Colega noastră, Bianca Poptean, psiholog, ne spune 8 motive din cauza cărora se poate întâmpla acest lucru.
Persoanele care suferă de depresie sau au episoade depresive pot fi, uneori, greu de convins să meargă la psiholog sau la psihiatru. Iată 8 motive care le împiedică pe acestea să caute sprijin specializat:
Starea în care se află nu e considerată o afecțiune, ci o simplă chestiune de “caracter”.
Câtă vreme fac față propriilor obligații profesionale și familiale și “își fac datoria”, aceste persoane nu văd vreun motiv imperios pentru care ar căuta o soluție pentru problema lor.
Personalitățile depresive cred în puterea “voinței”. Firește nu se simt bine, dar gândesc că, dacă se “zgâlțâie” un pic, dovedesc voință și, astfel, le va fi mult mai bine. Această convingere le este împărtășită și de anturajul care și emite sfaturi de acest gen.
Persoanele depresive cred că medicina ori psihologia nu le pot ajuta cu nimic, că propriul caz este deosebit și că n-ar servi la nimic să se destăinuie unui specialist.
Și mai cred că medicamentele nu ajută la nimic, că sunt droguri de care riști să devii dependent și că nu tratează “adevărata cauză a problemei”.
Într-adevăr, aceste persoane s-au obișnuit să se simtă rău, încât nici nu își pot imagina cum ar fi să se simtă bine, așa că nu au cum să-și dorească acest lucru.
Socotindu-se a fi “rezistente la rău”, își reconsideră părerea asupra propriei persoane, ceea ce nu se potrivește deloc cu a merge să consulea un specialist în sănătate mintală.
Uneori însă, problemele lor le oferă și unele compensații: atenția sporită a propriului anturaj sau, uneori, mijloace de presiune pentru a-i culpabiliza pe copii că nu mai trec să-i vadă, de exemplu.
Important este ca aceste persoane depresive să ajungă să-și dorească să meargă la un specialist și să reușească să-și rezolve problemele.