Denumită, în trecut, desertul zeilor, îngheţata este dulcele care ameninţă cel mai puţin silueta, dacă este consumată corect. Istoria sa începe în antichitate, dar, în prezent, reţetele numeroase de îngheţată nu mai au aproape nimic în comun cu preparatul iniţial.
Îngheţata a apărut prima dată în China sub forma unei fierturi de orez amestecat cu fructe îngheţate, răcit în apoi în zăpadă. Vestitul explorator Marco Polo a adus acest preparat în Europa, iar compatrioţii săi italieni au dezvoltat la rang de artă prepararea deliciosului desert.
În paralel, în Franţa, Caterina de Medici a angajat cei mai pricepuţi bucătari pentru a-i pregăti, la nunta cu regele Henric al II-lea, desertul preferat.
Îngheţata a fost, multă vreme, un lux destinat doar persoanelor bogate, din cauza dificultăţii de a o păstra la rece.
Peparatele de odinioară, strămoşii îngheţatei de astăzi, chiar dacă erau mai rudimentar preparate, erau mult mai sănătoase decât ceea ce se comercializează astăzi, la scară largă, drept îngheţată.
În multe cazuri, ea nu este decât o bombă calorică, pentru că abundă în grăsimi trans (margarină), zaharuri şi potenţiatori artificiali de arome, care pun în pericol sănătatea nu doar persoanelor care au surplus ponderal sau dereglări metabolice de tipul diabetului.
Putem sa ne răcorim într-un mod mult mai sănătos întorcându-ne la începuturile îngheţatei. Dacă mixăm fructe, peste care adăugăm un iaurt degresat, eventual şi un albuş de ou-spumă, obţinem o îngheţată mult mai sănătoasă decât cea din comerţ.
În plus există o serie de pudre proteice pe bază de soia, cu diverse arome, care pot îmbunătăţi substanţial gustul preparatului, cu un aport scăzut de calorii, dar cu o valoare nutritivă mărită.
Dacă este preparată corect, din ingrediente naturale, îngheţata ne poate ajuta să ne menţinem silueta, aducând, de asemenea şi o serie de nutrienţi importanţi pentru organism.
Iată câteva dinte modurile în care acest desert ne poate ajuta
Câte calorii are fiecare sortiment de îngheţată aflaţi din materialul video.