Cardiopatia ischemică este una dintre cele mai frecvente boli și, fără îndoială, cea mai frecventă boală a inimii. Infarctul miocardic, angina pectorală, boala coronariană, sindromul coronarian sunt, oarecum, sinonime cu cardiopatia ischemică și au în comun faptul că una sau mai multe artere ale inimii sunt ”înfundate” sau pe cale de a se înfunda. Frecvența acestei boli este impresionantă: la nivel mondial este prima cauză de mortalitate, iar în Europa mor din cauza cardiopatiei ischemice 1,8 milioane de oameni pe an, adică 20% din totalul deceselor. Dr Călin Popa, medic primar chirurgie cardiovasculară, ne-a explicat pe larg cum se diagnostichează și care este tratamentul pentru cardiopatia ischemică.
Cardiopatia ischemică este acea boală ce presupune înfundarea vaselor care transportă oxigen și substanțe nutritive la mușchiul inimii. După cum știm, mușchiul inimii muncește într-una și are nevoie de o cantitate importantă de oxigen, substanțe nutritive, de energie. În momentul în care nu-i mai sunt livrate cele necesare, slăbește forța de contracție sau în cazul în care se obstrucționează fluxul de sânge adus de o arteră, teritoriul care era irigat cu acel sânge moare. Astfel se produce infarctul miocardic.
Simptomele infarctului sunt foarte diverse, însă cel mai comun este că pacientul resimte o durere puternică în piept, o durere precordială, o durere impresionantă pe care bolnavul o resimte ca o gheară, ca o apăsare, însoțită de o senzație de moarte subită. Această durere poate să iradieze ori în mâna stângă, ori în mandibulă. Dr. Călin Popa recomandă ca în astfel de cazuri când oamenii simt astfel de dureri să consulte neapărat medicul. Pentru că este o linie fină între un simptom mai puțin alarmant care doar seamănă cu cel al cardioptiei ischemice și un simptom alarmant, impresionant, cel caracteristic acestei boli. Medicul cardiolog poate diferenția aceste două tipuri de senzații prin întrebări de genul: cât timp durează, când apare durerea, dacă a cedat la vreun medicament, la ce medicamente. Apoi, pentru un diagnostic corect se completează cu analize de specialitate.