Dr. Cezar: este bine sau nu să mâncăm lactate? Ce părere are și despre lectine!

Consumul de lactate rămâne o controversă în rândul celor care vor să adopte un stil de viață sănătos. Iar la această dilemă s-a adăugat aceea a consumului de plante care conțin lectine, substanțe care se regăsesc de exemplu în cartofi, cereale, roșii, ardei, vinete, orez brun, fasole, linte, caju, alune sau chia. Am abordat cele două aspecte cu Dr. Cezar, promotor al vieții sănătoase.

Sunt sau nu bune lactatele pentru oameni?

“Eu spun că lactatele de oaie și de capră sunt mai bune. Alții spun că nu sunt pentru specia noastră, noi trebuie să bem lapte matern.

[CSID.RO: De exemplu, în Ikaria, longevivii beau lactate, în Okinawa, nu.]

Recomandări

Dr. Cezar: „Nu avem nevoie de pătrățele!”

Dr. Cezar: de cât somn avem cu adevărat nevoie

Unii și-au adaptat sistemul enzimatic să bea lactate, alții nu. În România, putem mânca lactate. Noi avem ciobani care beau zer și lapte de oaie în loc de apă.

Niciun aliment pe care noi îl consumăm, în afară de laptele matern, care ne este destinat în primele luni de viață, niciun aliment nu este menit din unct de vedere biologic să fie mâncat. Aripioara de pui este pentru a ajuta puiul să zboare. Pulpa de văcuță este ca să ajute văcuța să fugă. Și boaba de fasole este pentru a crește altă plăntuță. Nuca la fel, să crească un nuc din ea.

Fiecare vietate sau plantă vrea să-și protejeze propriul material genetic. Noi toate vietățile ne mâncăm unele pe altele. Și pe noi ne mănâncă microbii, bacteriile, fungii, acarienii. Când ne mușcă un țânțar sau o căpușă, mănâncă din noi. Deci noi toți ne mâncăm unii pe alții.

Lectinele, bune sau nu pentru consum?

Nicio vietate nu vrea să fie mâncată și fiecare vietate își produce propriile mecanisme de apărare. Aceste lectine sunt proteine foarte complexe, foarte mari, toxice pentru prădătorii lor. Însă de-a lungul evoluției, prădătorii și-au dezvoltat și ei mecanisme de contracarare a toxinelor produse de pradă. Plantele nu pot fugi din calea prădătorului, animalele și-au dezvoltat alte mecanisme precum aripile, picioarele mai iuți și fiecare s-a descurcat cum a putut.

Neputând alerga din calea prădătorului, plantele au dezvoltat aceste lectine. În schimb, prădătorii și-au dezvoltat sistemul digestiv, sucurile digestive, enzimele și acidul clorhidric care să neutralizeze aceste proteine. Și e tot timpul această luptă între pradă și prădător.

Dar enzimele și sucurile noastre digestive se produc în cantitate suficientă dacă suntem pe “rest and digest”, adică liniște și digestie, adică sub acțiunea sistemul parasimpatic. Dacă suntem pe modul “flight or fight” adică “luptă sau fugi”, energia se duce către sistemul autonom simpatic și nu avem suficientă energie pentru a produce aceste sucuri digestive, aceste enzime care sunt tot proteine.

Cel mai mare consum energetic al organismului nostru este pentru producția de proteine. Și ar trebui să ne focusăm pe digestie, pe recunoștința că am avut ce mânca, pe veselie, pe bunăstare, ar trebui să fim la masă cu oameni care să ne bucure, să ne inspire, să ne activeze sistemul parasimpatic. Noi oamenii avem o muncă, trebuie să ne găsim hrană și primim răsplata, trebuie să ne bucurăm de ea pentru că am muncit pentru hrana respectivă. Dar noi desconsiderăm acest lucru astăzi pentru că obținem hrana mult prea ușor” ne-a declarat dr. Cezar.

Întreaga emisiune poate fi urmărită aici: