Hernia cervicală este acea afecțiune a coloanei vertebrale ce duce, în timp, la uzarea discului verterbral. Simptomele includ: durere în zona cervicală, contractura musculară, cefalee, amorțeli sau furnicături la nivelul mâinilor și scăderea forței musculare la nivelul muschilor umărului brațului, antebrațului. Alături de noi este medicul neurochirurg Ionuț Gobej care va detalia acest diagnostic.
Acesta începe în cabinetul medicului neurolog și, dacă există o suspiciune de hernie, pacientul este trimis la RMN unde se va vor vedea conflictele între această hernie și nervi sau măduva spinării.
Pe lângă deficitele menționate la început: durere în zona cervicală, contractură musculară, cefalee, amorțeli sau furnicături la nivelul mâinilor sau scăderea forței, hernia poate produce și o compresie importantă a măduvei cervicale, compresie numită mielopatie compresivă. Aceasta se poate manifesta prin probleme senzitive în membrele superioare, dar și în cele inferioare până la o tetrapareză ce poate fi foarte gravă, adică să imobilizeze pacientul care să nu își mai poată folosi membrele superioare. În aceste cazuri este indicată intervenția chirurgicală de urgență. Însă aceste cazuri sunt foarte rare.
„95% dintre cazurile de hernie cervicală nu au indicație de chirurgie, existând alte tratamente indicate”, spune medicul neurochirurg Ionuț Gobej. Chirurgia este necesară doar atunci când apare un deficit de forță musculară pe una dintre grupele musculare ale membreleor superioare sau atunci când exită acea mielopatie compresivă. În rest, pentru ceilalți pacienți ce se încadrează în cei 95%, tratamentul cel mai eficient constă în kinetoterapie și fiziotaerapie. Însă kinetoterapia – terapia prin mișcare – este cea care dă cele mai bune rezultate. Ea trebuie începută sub supravegherea unui specialist, apoi, trebuie învățat acel set de exerciții și trebuie făcut zilnic. Astfel, trebuie întărită musculatura coloanei cervicale pentru ameliorarea herniei. În cazul în care există dureri, se poate interveni și cu un tratament medicamentos cu antalgice și mio relaxante, însă aceste tratamente trebuie să fie de scurtă durată și trebuie evitate ori de câte ori este posibil. Pentru că este vorba despre reacții adverse, mai ales la pacienții cu alte afecțiuni ( cardiologice, renale, hepatice)