„Endometrioza este o boală cunoscută încă din Antichitate, este menționată în Codicele lui Hipocrate. După Evul Mediu și Renaștere, în condițiile în care s-a eliberat știința de canoanele Bisericii Catolice, canoanele stricte și au început să se facă disecții pe cadavre, încă de pe la 1600 și ceva, în secolul al XVII-lea, a început să se descrie boala, mai întâi în Germania.
Știința și cunoașterea endometriozei au început prin secolul al XIX-lea. Sunt doi cercetători, Cullen și Sampson, din lumea științifică anglo-saxonă care au și dat denumirea acestei boli. Ulterior, progresele din secolul nostru au dus la cunoașterea în profunzime a acestei boli, cum apare și cum se manifestă. Dar cu toate astea încă nu știm tot despre această boală.
Întâi de toate, sunt factori care țin de mediu și factori care țin de pacientă. Și începând din secolul trecut, din anii ’50, zorii cercetării științifice genetice, s-au făcut studii care să arate că există un machiaj genetic care predispunde la apariția endometriozei. De altfel, este interesant că studiile s-au făcut pe populații care sunt destul de închise, în care rata de consangvinizare este foarte mare. De exemplu, există un studiu din secolul trecut care face trimitere la populația amish din SUA, populație închisă, de origine olandeză, protestantă, foarte strictă, în care rata de rudenie între membrii colectivității este foarte mare. Dar nu s-a ajuns la o concluzie.
A urmat un studiu pe gemeni, un altul populațional și s-au incriminat niște factori genetic. În ultimul studiu de la Oxford, au încercat să descopere un determinism genetic, adică să izoleze niște grupuri de gene sau gene localizate pe anumiți cromozomi care să arate cât de mult se poate manifesta în populație, în fenotip, această maladie. Concluziile nu au fost foarte coerente: s-au identificat niște cromozomi, dar nu au putut să indice cu foarte mare acuratețe cromozomul și grupul de gene responsabil de apariția maladiei.
În subsidiar, au fost alte studii care au arătat că în afară de factorii genetici care par a fi implicați în geneza acestei maladii, există și alte substanțe din organism, cum ar fi cele implicate în bolile autoimune, cum e interleukina, care poate să ducă la apariția acestei boli.
Un alt grup de substanțe este al celor care încearcă implantul endometriozic sau celulele care au migrat, conform teoriei clasice, din interiorul uterului în alte organe, celule care o iau prin organism și se opres în diverse locuri. Printre acestea este o enzimă, ciclooxigenaza, care este mult mai bine exprimată în țesutul care ajunge în diverse locuri decât în țesutul de origine. Ciclooxigenaza este foarte bine controlată acum prin niște antiinflamatoare banale din orice farmacie. Dar nici acesta nu a fost răspunsul la problemă.
Un alt tip de factori sunt cei implicați în geneza, creșterea și răspândirea celulelor maligne, iată o analogie. Tipurile acestea care poartă numele de factori de transformare tumorală și de necroză tumorală sunt întâlnite și în implanturile endometriozice. Iată o explicație pentru asocierea endometriozei, după o anumită vârstă în destul de multe cazuri, cu anumite tumori ale ovarelor, tumori de tip borderline, care sunt benigne, dar evoluează ca niște tumori maligne. Boala este asociată și cu cancerul de ovar de tip epitelial. Aceste analogii conduc către niște concluzii, împreună cu cercetările științifice, dar concluziile încă nu au fost trase și nu sunt încă în practica medicală, nu există un tratament pentru aceasta” ne-a declarat în CSID.RO Live dr. Horia Cioflan, medic primar obstetrică-ginecologie, cu competențe în chirurgie robotică, chirurgie oncologică ginecologică, chirurgie laparoscopică și histeroscopică, la Centrul Oncologic SANADOR.
Întreaga emisiune CSID.RO Live despre endometrioză poate fi urmărită aici: