Știm cu toții că un copil nu vine la naștere cu un manual de utilizare. Așa că a fi părinte presupune o multitudine de provocări care mai de care mai interesante, dar și mai consumatoare de energie. Cu atât mai mult, atunci când ești părinte singur, provocările cresc exponențial. Otilia Mantelers, psiholog și specialist în parenting, să ne explice cu blândețea care o caracterizează, cum facem față provocărilor de a fi părinte singur.
Psihologul și specialistul în parenting Otilia Mantelers vorbește despre cele mai dificile task-uri ale părintelui singur: de la gestionarea timpului copilului și, implicit al părintelui, la disciplina timpului de calitate petrecut alături de copilul tău, la ce e de făcut dacă între cei doi părinți este un război, până la când e oportun să îți găsești un nou partener și să îl prezinți copilului.
Atunci când nu ai parte de ajutor – fie că este vorba de o bunică sau de o bonă – și când toată responsabilitatea creșterii și îngrijirii copilului, dar și a resurselor financiare cad pe umerii unui singur părinte, totul poate deveni foarte ușor un haos. Pentru că ești nevoit(ă) să jonglezi cu responsabilitățile de la job, cele pentru casă, plus cele de creștere și îngrijire ale copilului (logistica cine-l ia/cine-l duce de/la școală, teme, timp de calitate cu copilul), dar și timp de reîncărcare a bateriilor pentru tine, ca părinte singur. Iar dacă ai mai mult decât un copil, lucrurile se complică exponențial.
Pentru ca un copil să crească echilibrat, este imperios necesar ca părintele să fie echilibrat. Să aibă energie pentru toate îndatoririle, dar să nu devină totul copleșitor. Aici este, de fapt, arta, de a putea fi părinte singur. Nu poate oricine să facă acest lucru și, oricum, nu este indicat. Otilia Mantelers recomandă ca părintele singur să își refacă viața și să aibă parte și de o viață de cuplu împlinită. Altfel, pot apărea frustrări ce pot duce la dezechilibre majore.