Depresia funcțională atunci când te confrunți cu simptome de depresie, însă ești funcțional, îți îndeplinești toate responsabilitățile. Colega noastră, Bianca Poptean, psiholog, ne-a spus că, mai mult decât atât, din exterior, poți părea în regulă sau chiar fericit cu viața ta. Însă, tocmai pentru că te-ai obișnuit atât de bine să te disociezi de suferință, de multe ori una văd ceilalți și alta simți tu.
Ce văd ceilalți: spui glume, râzi, te simți bine, pare că ești un om fericit și împlinit. Ești de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze și cu glumele pregătite.
Ce simți tu, de fapt: dificultatea de a accepta și exprima emoții dureroase. Și atunci preferi să acoperi aceste emoții cu zâmbete și glume
Ce văd ceilalți: grija ta față de cei din jur, implicarea în a-I ajuta pe ceilalți, preocuparea ta de a le fi bine.
Ce simți tu, de fapt: nu te simți îndeajuns de bun pentru a fi iubit și atunci îi pui pe ceilalți pe primul plan și te îngrijești de nevoile lor, ignorându-le pe ale tale.
Ce văd ceilalți: că ai succes!
Ce simți tu: sindromul impostorului, faptul că nu meriți acel success. Simți că succesul tău este conjunctural, că nu-l meriți și că nu l-ai obținut datorită meritelor tale.
Ce văd ceilalți: că ești în mod constant ocupat, tot timpul faci ceva.
Ce simți tu: fugi de a fi singur cu tine și cu gândurile tale și atunci îți ocupi în mod inconștient timpul.
Ce văd ceilalți: că ești dedicat profesiei, că job-ul este prioritatea ta.
Ce simți tu: prin muncă încerci să te distragi de la a simți suferința, încerci să “te îngropi” în muncă, devii workaholic, pentru că astfel, uiți de ceea ce simți. Și a fi workaholic este tot o formă de dependență.
Ce văd ceilalți: că ești puternic în momentele grele, că se pot baza pe tine, că ești acolo pentru ei.
Ce simți tu, de fapt: o disociere față de situațiile dificile. Tocmai pentru că ai trecut prin multe situații grele, ai învățat să te disociezi de suferință.