Dr. Mădălina Indrie, medic primar Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice la Centrul Medical de Nutriţie şi Management Integrat al Obezităţii Synobis din Cluj-Napoca, explică în ce constă tratamentul de succes al obezităţii.
Surprinzător poate pentru unii, obezitatea nu se rezolvă DOAR cu dietă, spune medicul. Obezitatea este o boală cronică, recidivantă, fiind doar vârful aisbergului, care nu poate fi interpretat doar pe baza dimensiunii pe care o vedem la suprafaţa apei.
Obezitatea survine pe fondul unei relaţii anormale cu mâncarea, care se dezvoltă în copilărie sau la maturitate, când creierul începe să interpreteze diferit acest stimul, respectiv alimentaţia.
La un moment dat pe parcursul vieţii, mâncarea nu mai este doar combustibil, ci oferă şi confort psihic. Aşadar, defectul în obezitate nu este în farfurie şi este de prisos să ne îndreptăm energia în această direcţie, completează dr. Mădălina Indrie.
Studiile arată că intervenţia în stilul de viaţă, în cazul pacienţilor cu obezitate, a dus la o scădere cu doar 2-3% a greutăţii, iar efectele asupra sănătăţii cardiovasculare au fost aproape zero, aspect extrem de frustrant şi demoralizant.
Obezitatea nu se rezolvă combinând alimentele într-un anumit fel, mâncând la anumite ore sau reducând drastic numărul caloriilor. În obezitate, efectul este la nivelul creierului, deci trebuie să îl înţelegem şi să lucrăm împreună cu el, nu împotriva lui.
Creierul este în aşa fel programat de 2 miliarde de ani încât să reacţioneze foarte vehement la scăderea nivelului de leptină, adică la scăderea în greutate. De aceea este foarte greu să slăbim şi să ne menţinem greutatea.
Nu trebuie ignorat nici faptul că creierul nostru asociază mâncarea cu recompensele, cu afecţiunea mamei sau cu mediul familial.
Tratamentul obezităţii constă în 3 lucruri, şi anume:
Desigur, alimentaţia sănătoasă are şi ea rolul ei. Însă în această privinţă dr. Mădălina Indrie lansează o provocare nutriţioniştilor-dieteticieni: Învăţaţi pacientul cum să mănânce, nu cum să NU mănânce!
Cu alte cuvinte, nutriţionistul trebuie să îşi înveţe pacientul să îşi respecte poftele, să identifice momentele şi frecvenţa cu care mănâncă un aliment care îi place şi să găsească împreună soluţii.
Dorinţa de a mânca nu poate fi negată. O poftă satisfăcută este pentru pacientul cu obezitate o rezolvare la o durere sufletească.
Primum non nocere – în primul rând, nu-i face rău pacientului. Shamingul nu funcţionează niciodată. Din contră, agravează lucrurile!
Pacientul cu obezitate nu trebuie să fie „certat” pentru a fi motivat să slăbească. El este deja conştient de problema lui, îl doare şi se luptă de multă vreme cu ea, deseori suferă de depresie, de anxietate.
Prin urmare, medicii din alte specialităţi (cardiologie, reumatologie, ortopedie, neurochirurgie etc.) trebuie să abordeze cu înţelepciune, tact şi răbdare pacienţii cu obezitate. Nu trebuie pur şi simplu să îi trimită acasă cu recomandarea să slăbească 20 de kilograme pentru a fi eligibili tratamentului de care au nevoie, ci mai degrabă trebuie tratată problema medicală cu care vin aceştia.